Naum-Ultimele proorocii ale lui Naum

Ultimele proorocii ale lui Naum
(Naum cap.3)


Iar Domnul mai departe spune
De cei, ce-s varsatori de sange
De cel ce in minciuni o tine
Necazul va veni, vor plange

Pocnetul biciului se aude
Si tropotitul cailor
Cel care lupta, acum fuge
In duruitul, carelor

Si sabiile scanteiaza
Iar sulitele, fulgera
Ranitii gem cuprinsi de groaza
In ei, s-arunca sulite

Cei vii alearga ingroziti
Din calea mortilor, se duc
Se impiedica, cad jos, trantiti
Cu toti alearga, cu toti fug

Domnu, cetatii Ii vorbeste
Ca pe o stricata o scoate
De preacurvii ii aminteste
El, din necazuri o va scoate

Ca pe o stricata Domnu o vede
A ei farmece, le-a vazut
Si iscusinta-n rau o crede
Prin farmece ce le-a facut

Si un necaz contra ei are
El, tare o va umili
Va ridica ale ei poale
In goliciuni,o va tari

Rusinea ei ca sa se vada
Imparatiile, sa stie
Pe ea, nimeni sa n-o mai creada
Rusinea peste ea, sa vie

Si murdarii vor fi zvarlite
Cetatea, sa o injosesca
A ei fapte vor fi platite
Caci Domnul, vrea s-o nimiceasca

Ca No-Amon, nu e mai buna
Cetatea, ce intre riuri este
Si nimenea n-o sa mai spuna
De-a ei tarie, n-or da veste

Egiptul si etiopienii
Si ei tarie au avut
Si cei din Put si libienii
Au fost toti tari, dar au trecut

Ei,surghiuniti au suferit
Cu pruncii lor dusi in robie
Ai lor fruntasi, toti au murit
In lanturi, toti au fost sa fie

Dar Ninive se va-mbata
Se va ascunde-n adapost
Sa scape, el va cauta
Dar tot ce-a fost, efara rost

Cetatile parca-s smochinii
A caror roade-s la inceput
Acuma insa si pomii-s plini
Si ii scurteaza, cum a vrut

Poarta cetatii s-o deschida
Vrajmasu in casa va intra
Si focuri mari se vor aprinde
Necazul, ii va-nconjura

Cetatii Domnul ii va spune
Prin gura lui, Naum proorocul
Apa sa scoata, el va pune
Ca ei, sa-si intareasca locul

Sa calce lutul in picioare
Bine sa fie framantat
Si sa gateasca a ei cuptoare
Caci viata, i s-a terminat

Focul, cetatea va distruge
Ca o lacusta o va manaca
Si lumea infricata, fuge
Dar viata nu si-o vor scapa

Multi in cetate-s negustori
Care-s robiti de lacomie
Si cei care sunt voievozi
Sunt nesatui, parliti sa fie

Sunt ca lacuste lacomite
Si tot distrug in calea lor
Raman doar locuri pustiite
Caci sunt puternici, fac ce vor

Pastorii toti au adormit
Asirienii, se odihnesc
Poporul este risipit
Se imprastie, se razletesc.

sfarsit.