N-am unde să mă ascund

N-am unde să mă ascund

Unde aș pute să fug?
Ca să scap de boldul morții ,
Cu ce mână pot să strâng?
Palma, cea haină-a sorții …

Prin ce scorburi să-mi ascund,
Trupul cel sleit de vină?
Când faci noaptea să lucească,
Ca amiaza în lumină…

Ce palate să-mi zidesc,
Să mă știu în siguranță?
Cu ce lanțuri pot să schimb,
Firul vieții ca o ață …

Câte pungi să dau avans
Solului, târziu când trece?
Să mă scoată de pe lista,
Unui hău adânc și rece…

Ce hambare să-mi zidesc,
Lăfăindu-mă în daruri?
Ce valoare vor avea
După mine, scumpii lauri…?

Ce oceane vor deschide
Porțile să mă primească?
Și ce cleric îmi va șterge
Vina vieții cea lumească…?

Cu ce aripi voi atinge
Dacă n-am pe Dumnezeu?
Când proclam că împăratul,
E intrusul, acel ,,eu’’…

Unde pot fugi în lume
Și ce trepte să cobor,
Când mă uit căci cușca lumii,
Sunt ca rănile ce dor…?

Nu de regi, nici de regine,
Sau regate de carton,
Trebuință are Domnul,
Pe pământ ce-i Babilon.

Peste tot în lumea largă,
Vrei nu vrei, de El auzi.
De ești rege, sau ești sclavul,
Nu e loc să te ascunzi.

Viorel Balcan 6 septembrie 2013