N-am știut...

N-am știut...

Înaintam oricum, spre nicăieri,
Căci nu știam ce-i „înainte”
Credeam că viața stă-n plăceri
Și liniștea-i doar în morminte...

N-aveam urechi pentru „chemări”
Nici ochi pentru căi sfinte
Și nu știam ce desfătări
Se află-n Sfintele Cuvinte...

N-am știut de slava cea de sus
Și de umblare prin credință,
N-am știut că viața e Isus
Și nici ce-nseamnă biruință...

Pierdut-am multă vreme în „piață”
Ne știind de „via Domnului”
Deși, venea de dimineață,
Și mă chema în turma Lui...

Credeam mereu că „neștiința”
E doar un lucru neînsemnat...
N-am știut că poate curma viața,
Și încă într-un mod neașteptat...

O, nu știam de Dumnezeu
Și nici de Mântuirea Lui,
M-am tot îndepărtat mereu
De bunătatea Domnului.

De nu mi-ar fi ieșit în cale
Slăvitul Domn Isus Hristos
Ași fi rămas cu moartea-n vale
Să pier pe veci ca păcătos!

Sunt viu acum căci Domnul Isus
Trăiește în viața mea,
Mă înalță zilnic tot mai sus
Ca slava Lui s-o pot vedea.

Sunt viu căci Domnu-I minunat
Și-n îndurările-I divine
Pe cruce, morții El S-a dat
Să mă răscumpere pe mine!

Și tu, și tu iubitul meu
Ce nu știi cine e Isus
Ești prețuit de Dumnezeu
Și ai un loc în ceruri, sus,

Dar pune punct la „neștiință
Acceptă-ți răstignirea firii
Și încredințează a ta ființă
În mâinile Dumnezeirii

Și lasă Harul să dezlege
Enigma „neștiinței” tale!
Ce nu înțelegi vei înțelege
Când Te va ridica din „vale”,

Din suferință și întuneric,
Stăpânul vieții, la Lumină,
Cu brațul Lui Atotputernic
Și dragostea-I divină.

02/09/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)