Iov- Iov se smerește și se căiește în fața Domnului

Iov se smerește și se căiește în fața Domnului
Iov cap. 41,42


Exemple Domnul îi mai spune
Ce ar putea ca om să facă?
Și întrebări multe îi pune
Ca Iov, bine să-L înțeleagă

Leviatanul care-i mare
Cu undița nu îl poți prinde
El, care e atât de tare
Nicicând, nu-ți va spune cuvinte

El, nu va face legământ
Nici rugăminți nu îți va face
Robul tău. nu va fi nicicând
Și nici în piețe, nu va zace

Negoț pescarilor să fie
Sau pe cei mari să înveselească
El, este tare pe vecie
Cu toții vor să-l ocolească

Domnul pe el l-a întocmit
Gura lui mare a creat
Nebiruit, l-a făurit
Și cu putere l-a înzestrat

Trupul lui, bine acoperit
Ca și un scut de apărare
La el, totu-i nedespărțit
Veșmântul lui, e gros și tare

Și are ochii luminoși
Ca geana zorilor sclipesc
Iar dinții îi sunt fioroși
Flăcări din gură, îi țâșnesc

Și din a lui nări iese fum
Așa ca dintr-un vas, fierbinte
Suflarea lui, tot face scrum
Nimica nu-i stă înainte

Lui, în grumaz îi stă tăria
În fața lui, doar groază este
Oricât de mare-i e furia
El nu se sperie, tot zdrobește

Cei mai viteji, de el, au teama
Cu sabia nu-l pot lovi
Săgeata, nu o ia în seamă
Cu sulița nu-l pot, ținti

La el, fieru-i ca și un pai
Ca lemnul putred, e arama
În el, oricât ai vrea să dai
De ce faci tu, nu ține seama

De nimenea nu are teamă
Nimic nu-l poate speria
Și la nimica nu i-a seamă
Toată puterea e a sa.

E mare peste dobitoace
Nimeni nu-l poate ataca
E mai puternic decât toate
Disprețul, e pe fața sa

Și Iov, ascultă tot ce-i spune
Al Sau Domn, care-l stăpânește
Este smerit și se supune
Apoi, el cu Domnul vorbește

Iov știe de a Sa, putere
Că totul poate, dacă vrea
Acum, el Domnului îi cere
Înțelepciune să îi dea

De când cu Domnul a vorbit
Și de când fața i-a văzut
Iov s-a căit și s-a smerit
Chiar de el, s-a scârbit mai mult

Se simte tot mai umilit
În fața măreției Lui
Neînsemnat, mic și smerit
Este în fața Domnului

Pe Elifaz și pe cei doi
Domnul, îi mustră, le vorbește
Le spune ce să facă, apoi
Și cu asprime-i dojenește

Și îi îndeamnă să se ducă
Șapte viței ca să jertfească
Arderi de tot, ca să aducă
Șapte berbeci, să-i însoțească

Lui Iov, ca să le ducă toate
Iov, să se roage pentru ei
Căci doar așa, să-i ierte poate
C-au spus vorbe, fără temei

Ca sa le ierte, nebunia
Că drept, de Domnul n-au vorbit
Ca Iov ce-a îndurat, urgia
Și-a fost bolnav, nenorocit

Cei trei de Domnu-au ascultat
Și ce le-a spus, tot au făcut
Iar Iov, pentru ei s-a rugat
Domnului, asta i-a plăcut

Pe Iov l-a binecuvântat
Și înapoi, tot a primit
Totu-ndoit, Domnul i-a dat
Prieteni și frați și-a regăsit

Unii din ei, l-au mângâiat
Alții, au plâns de mila lui
În casa lui s-au bucurat
Au mulțumit, toți Domnului

Domnul, pe Iov l-a îmbogățit
Zece copii, din nou i-a dat
Pentru că Iov a fost cinstit
Pe Dumnezeu, l-a onorat

Ani mulți, Iov încă a trăit
Nepoți și strănepoți avea
De a lui boli, s-a lecuit
Pe Domnul-L binecuvânta.

sfârșit.