Doamne, au fost asa putini

Doamne, au fost aşa puţini...


Citesc în sfintele Scripturi
De viaţa Ta cea sfântă,
De pilde, de învăţături
Ş-un gând mă tot frământă;

Doamne, au fost aşa puţini
Cei ce-au stat lângă Tine!
Doar câţiva magi, sfinţi pelerini
Priveau spre zări senine

Să vadă steaua, sus pe cer
Ce naşterea-ţi vesteşte
Iar îngerii, în sfânt mister
Cântară omeneşte,

Vestind păstorii din câmpii
Că s-a născut Mesia,
Iar ei plecară, spre-al găsi
Cu Iosif şi Maria.

S-au închinat-naintea Sa
Şi magii şi păstorii
Însă mulţimii nu-i păsa
Şi nici conducătorii

N-au aşteptat venirea Lui
Aşa cum se cuvine
Unui trimis al Domnului
Care din ceruri vine.

Cu ură mare, pas cu pas
Mai marii-l urmăriră.
Chiar şi când, la divinu-i glas
Se însănătoşiră

Bolnavi. În ziua de Sabat
Ei îi găsiră vină
Că legea nu a respectat
Deşi la orbi, lumină

Le-a dat, iar slăbănogilor
Putere să păşească.
Şi grai chiar, a dat muţilor,
Făcându-i să vorbească.

Dar prea puţini l-au înţeles
Primind învăţătura;
Apostolii ce şi-a ales
Cum ne spune Scriptura,

Nişte femei, ce l-au urmat
Pe drum, din Galileea,
Un Lazăr, ce-a fost înviat,
O Marta şi-o Maria

Ce l-au primit în casa lor
Cu multă bucurie
Pe minunatu-Învăţător
Alături vrând să-i fie,

Să-l însoţească tot mereu,
Să-i afle-nvăţătura
Şi să-i asculte glasul Său
Cum tălmăcea Scriptura.

Puţini au fost apoi, acei
Ce l-au urmat la cruce:
Ioan şi câteva femei
Şi Simon, care duce

De el alături crucea grea
Care îl doborâse.
În rest, mulţimea blestema
Pe-acel ce o iubise.

Dar nici azi nu sunt numeroşi
Acei care-l ascultă,
Acei ce-i rămân credincioşi
Stând în veghere sfântă.

Dar Domnul a încurajat
Chiar cea mai mică turmă
Şi chiar i-a binecuvântat
Pe cei sosiţi la urmă:

„O, turmă mică, nu uita
Ceea ce Domnu-ţi spune!
Sfânta împărăţie-a Sa,
Ce nu-i din astă lume,

El cu plăcere ţi-o va da,
De stărui în credinţă.
Deci luptă, nu te-nspăimânta
Şi-avea-vei biruinţă!”

„Codaşii vor fi cei dintâi”,
Dacă se-ntorc la Tine!
De-aceea zic: „Doamne, rămâi
Şi-n inimă la mine!

Şi chiar dac-o să-mi fie greu
Să merg pe strâmta-ţi cale,
Ajută-mi să păşesc mereu
Doar pe urmele Tale!

Când Soarele s-o ridica
Pe-a veşniciei treaptă,
Aş vrea să fiu mireasa Ta,
Fecioara înţeleaptă”.

Chiar dacă azi puţini îmi par
Cei care Te ascultă,
Când vei veni, Isuse, iar
Vor fi la sfânta-ţi nuntă

Mulţimi, ca stelele pe cer
Purtând veşminte sfinte
Şi-un nume nou, divin mister
Având înscris pe frunte.

Te-ndură, Doamne, de noi toţi,
Caci vrem să fim cu Tine
La ale veşniciei porţi
Ziua de-apoi când vine.