Cât mai poartă-n răni Isus

Cât mai poartă-n răni Isus, picuri de sânge,
Cât mai este har de sus, Duhul ce ne strânge,
Cât mai este clipa ta, zi a cercetării,
Nu-ți închide inima, nu o da uitări.

Căci momentul cel plăcut, clipa vinovată,
Te va despărți de cer slava mutl visată,
Dar credința în Isus, apa lui cea vie,
Te va duce tot mai sus, până-n veșnicie.

Omule ce stai supus poftei fără milă,
Ce ești rob fără Isus fără de lumină,
Mâna Marelui Păstor bate iar la poartă,
Nu lăsa să plece iar poate niciodată.

Poate clipa următoare, ți se frânge viața,
Azi Isus a stat din nou, să-ți ofere viața.
Hai din drumul cu noroi ulița murdară,
Undes porcii și gunoi roșcove de toamnă.

Vino fiule pierdut din groapa pieiri,
Să fi veșnic cu Isus Stânca mântuiri,
Vino azi din umbra morții din abisul humii,
Să fi veșnic cu Isus cu Stăpânul lumii .

Glasul lui te chaemă hai sus spre veșnicie,
Să trăiești în veci de veci veșnic bucurie,
Să fi viu în adevăr inima schimbată,
Către cerul minunat care te așteaptă.

Azi Isus mai cheamă blând oaia rătăcită,
Se mai pleacă în adânc azi o mai ridică,
Dar în ziua de apoi când se isprăvește,
Nu aș vrea să vi târzu astăzi te trezește.

Mai sunt clipe și atât taina mântuiri,
Se va-nchide cerul sfânt Ușa izbăviri,
Și afară vor rămâne toți cei răi ce-odată,
Au badjocorit chemarea viața minunată.

Azi Isus prin susur blânt ți-a bătut la ușă,
Nu forțează cu nimic nu-ți rupe-o catușă,
Doar tu poți să Îi deschizi tu alegi în viață,
Și Isus atunci va rupe vălul greu de ceață.

Amin.