Viziune apocaliptica

VIZIUNE APOCALIPTICĂ

Stelele din spații siderale,
Ușor de pe boltă se sting
Lumina lor difuză dispare
Pământul se întunecă curând.
Soarele rămâne un ghem negru de păr,
Lumina lui și căldura dispar de pe cer.
Cerul se-nvăluie ca o haină de piele
Se duce odată cu bolta
Ce se strânge și piere
Și arde Pământul de cumplitul foc
Care lutu-i topește pân la mijloc
Mielul pecețile cărții le-a rupt
Pe-un cal alb vine Călărețul temut
Biruitor trece mai departe de stele
Dar nu piere când ele vor piere
Odată ce a doua pecete e ruptă
Un alt călăreț se-aruncă în luptă
Pe-un cal roșu călare și-o sabie lungă
Pacea de pe pământ o alungă
Ca om pe om prinzând să-l străpungă.
Cutremur cum n-a fost și ape cu sânge
Încep omenirea și Pământul a-l stinge
Ceea ce-au semănat iau urmașii celui
Hain.
Nu cei ai lui Abel ci ai lui-Cain-
O treime din oameni pier
Și-n mare se scufundă
Corăbii mari de fier.
Odată cu-a treia pecete ruptă
Cu cântarul pe-un cal negru
Al treilea călăreț se coboară în luptă
Și un glas se-auzea și așa poruncea:
Celui cu cântar
”O măsură de grâu pentru un dinar„
La un dinar trei măsuri de orz”
Dar oricât de mare îți e destinul
Să nu cumva să vatămi untdelemnul
Sau vinul! ! ! ...
Apatra pecete fu apoi ruptă
Pe-n cal gălbui Moartea
Călărind ca o nălucă.
Putere mare are asupra unui sfert
Din pământ, să ucidă prin sabie
Foamete și fiare, pământenii la rînd.
Și-a fost ruptă pecetea a cincea
Și am văzut sufletele celor înjunghiați
Aflate sub altar.
Ei n-au fost ca toți ceilalți oameni
De rând
Au fost uciși când pe Domnul Slăvind
Au mărturisit Cuvântul cât au fost pe pământ.
Și tare strigând DOAMNE Care ești Sfânt și
Adevărat
Până când atâtea suflete ai lăsat să aștepte
Și pe-ai pământului locuitori
Nu I-ai supus judecății Tale drepte? ? ...
O haină albă au îmbrăcat fiecare
Și li s-a zis să mai aibă răbdare
O vreme să crescă cifra celor
Ce slujesc și ca și frații lor
Uciși li se adaugă sub altar.
Cei ce primiră a duhului har
Când fusese pecetea a șasea ruptă,
Un mare cutremur pământul îl surpă
Soarele-a ajuns ca un sac de păr
Și luna ca sângele celor ce pier.
Stelele cerului cad covor pe pământ
Ca smochinele necoapte scuturate
De vânt
Cerul s-a rulat ca o haină de piele
Și insule și munți s-au mutat și ele
Cei mai mari împărați și comandanți
Și bogații lumii cei mai puternici
Oamenii liberi și robii și ceilalți
Se tânguiesc ca niste nemernici
Strigând la stânci să cadă pe ei
Și să-i ascundă de Cel de pe tron, Dumnezeu
Și de mânia Hristosului Său.

Moldovan Pavel
27.04. 2018.

,