Vestire

Prietene, ți-a spus vreun om, vreodată,
că e un Dumnezeu și-o judecată?
De n-ai crezut solia cea de Sus -
cum pentru tine-a pătimit Isus,
tu vei răspunde-n clipa-nfricoșată.
Și unde ai să fugi? În lumea toată
nu e un loc să te ascunzi de El!
Acum te cheamă Domnul blând, ca Miel,
însă Acel ce-i azi Mântuitor
va fi atunci un "foc mistuitor"!
Cu cât mai mult spre tine se-ndreaptă
minuni și semne și-ocrotire rară,
cu-atâta tu vei fi mai vinovat
în Fața Celui fără de păcat.
Atuncea... se vor aduna popoare
în lung și-n lat la Judecata mare
și când se va striga numele tău,
când ai să vezi tu cât ai fost de rău,
că iadul ți-este partea blestemată,
fără putință să mai scapi vreodată,
vei izbucni-ntr-un plâns sfâșietor.
Dar Mielul blând va fi...Judecător!
Vei implora: "- O,Doamne, dar ai milă!
ai milă de ființa mea umilă!
Că ești,eu, Doamne, Tată,n-am știut!
Eu am crezut ca totul este...lut."
-"Ba ai știut! Era un dor în tine
ce suspina adesea după Mine.
Mereu,mereu tu l-ai ținut închis
și dorul după Mine l-ai ucis...
Ești vinovat de a-ți fi ucis credința,
De a-ți fi redus doar la pământ ființa.
Acuma, nu-i așa? strigi: "Doamne,Tată!"
"Mi-ai fost prieten tinerețea toată!"
Să vină ai tăi idoli să te scape,
prietenii de chefuri și de-agape,
prezicătorii-n care ai crezut,
mai -marii cei cu care-ai petrecut.
Și cine te credeai când Mă sfidai?
Ai vrea acum să fii cu Mine-n Rai,
dar, fiu risipitor, nepriceput,
acuma știi că ești pe veci pierdut?"
O, ce-ai să simți, sărmane muritor,
când auzi-vei Glasul tunător:
-"Luați-l! Aruncați-l în abis!"
și-n chinul cel de veci vei fi închis...?!
Acuma...ești aici și-asculți Vestirea.
Ce simplu ți se-oferă mântuirea!"
Nu-n foc, cutremur, trăsnet ori război,
ci-n pace, Dumnezeu venind spre noi,
te-mbie să iei Pâinea, Apa vie,
să ai de-acum a Slavei garanție,
să-L recunoști drept Dumnezeu acum
și să apuci pe-al mântuirii drum.
Această clipă-i cât o veșnicie:
Mântuitorul încă te îmbie
să lași acuma viața de păcat
și pentru veci de veci să fii salvat.
Dar dacă te-mpietrești și dacă-amâi
și dacă tot cel care-ai fost rămâi,
în Ziua Judecații de pe urmă,
să știi că orice șansă ți se curmă
căci n-o să aibă nimeni un cuvânt
de apărare-n Fața Celui Sfânt.
Zadarnic ai să strigi cu fața plânsă,
când ai respins cereasca mână-ntinsă.
Dar...dacă prinzi în clipa cea de față
eterna șansă de-a intra în Viață,
în Ziua de Apoi, la Judecată,
vei sta în fața Lui: tu - fiu... El - Tată...