VA TEMETI DE URIASI?

VĂ TEMEŢI DE URIAŞI?

Plină e preasfânta Carte
De învăţături sublime
De le aplicăm în viaţă
Vom trăi la înălţime
Vom atinge culmi de trai
Ce ne-asigură accesul
În Ţinutul Frumuseţii
Unde e străin decesul.

Pilde, fapte, întâmplări
Şi poveţele divine
Toate ne dau îndrumare
Să trăim cum se cuvine
Cine a gustat din ele
Se-alipeşte de Hristos
Numai El poate să spele
Tot trecutul păcătos.

Privim azi la o-ntâmplare
Cu un cunoscut erou
Sper să dea la fiecare
Un reconfortant ecou
Vom vedea cum sfântul Tată
Lucrează prin robii Săi
Când aceştia cred puternic
Şi parcurg sfintele căi.

Era vreme de război
Iar oştirea filisteană
Era bine pregătită
Avea arme, avea hrană
"Vom învinge pe evrei"
Zise comandantul lor
"Va fi jale şi durere,
În casele tuturor."

Împărat pe vremea-aceea
Era Saul – ’nalt, frumos
Cât priveşte caracterul
Vom vedea c-a fost fricos
Despre Goliat – gigantul
El zicea: "E mult prea tare
Nu mă angajez în luptă
Să-l înving nu sunt în stare."

Toţi cunoaştem din Scriptură
(Mai precis din Samuel)
Despre filisteanul care
Avea muşchii de oţel
Era fala ţării lui
Un viteaz inegalabil
Dar era de observat
Chipul lui dezagreabil...

C-o privire încruntată
Răspândea în jur blesteme
Şi rostea în gura mare
Că de nimeni nu se teme
Despre viul Dumnezeu
Ocări multe el rostea
Când mergea către oştire
Fiecare se-ngrozea.

(Asta-i tactica drăcească:
Groaza şi intimidarea
Dac-acestea reuşesc
Sigur vine invadarea!
Lucifer e bun strateg
El ţinteşte pe cei care
Sunt cuprinşi de îndoială,
Biruiţi de-nfricoşare.)

Să-l privim pe uriaş
’Naintând înspre oştire
Toţi ştiau că va urma
O mare nenorocire
"Este timpul să alegeţi"
Zise el poruncitor
"Pe acela dintre voi
Ce-i viteazul luptător,

Pe oricare-l veţi alege,
Oricât de viteaz ar fi
Doar din câteva mişcări
Desigur îl voi strivi
Veţi fii robi în ţara voastră
Şi veţi recunoaşte-apoi
Că sunteţi adunătură
De fricoşi, nu de eroi."

Saul s-a uitat la el
Şi la robusteţea lui
A uitat ce mari isprăvi
Face braţul Tatălui
"Şanse n-am" – îşi zise el
Să-l înving pe Goliat
E viteaz ca nimeni altul
Cu el nu pot să mă bat,

De-am avea-n oştirea noastră
Doi ca el sau poate trei
Mâine neamul filistean
S-ar supune la evrei."
Astfel se gândea-mpăratul
Cucerit de întristare
Când zăriră un flăcău
Ce venea din depărtare...

Era David – toţi ştiau
Avea fraţii în armată
A venit s-aducă pâine
Şi mâncare preparată.
L-a văzut pe Goliat
Şi i-a auzit ocara
A fost tare indignat
Că îi ponegreşte ţara,

Cu glas tare întrebară
"Cine-i necuratul care
Dă lui Dumnezeu ocări
Iar nouă ameninţare?
Se pare că-i o unealtă
Folosită de Satan
Să îşi pună-n aplicare
Un perfid, demonic plan...

Cum de nu-ndrăzneşte nimeni
Să-l înfrunte pe mişel?
Eu sunt pregătit de luptă
Mă va însoţii Acel
Ce-a creat tot Universul
Doar prin vorba gurii Sale
El ne-a destinat s-avem
Biruinţe şi nu jale."

Şi-n duelul ce urmară
A învins cu arma lui
Goliat îşi dase duhul
El n-avea nici un cucui
Chiar şi praştia e armă
Când te-ncrezi în Creator
Cea mai mică pietricică
Dă efect devastator...

Şi s-a dus îndată vestea
Despre biruinţa mare
Şi-au avut în ţară pace,
Bucurie, sărbătoare
Şi de-atunci şi până azi
Episodu-i pomenit
De acei ce au credinţă
Şi un trai neprihănit.

******
De la fapta cunoscută
Multe secole-au trecut
Dar noi, astăzi, ne mirăm
Cum David s-a încrezut
Că-n terenul pentru luptă
Va ieşi învingător
În duelul cu-n gigant
Arogant, defăimător.

El era lipsit de forţa
Ce o are un atlet
Dar avea în el credinţa
Ce o are un profet
Fără ea un slujitor
E ca paiul dus de vânt
Are-n minte numai jale
Şi dezastru şi mormânt,

Fără ea nu e posibil
Să învingi în încercare
Căci atunci duşmanul poate
Pune-n suflet ezitare
David nu avea în minte
Nici eşecul, nici mormântul
Şi de-aceea- n bătălie
Nu i s-a micit avântul...

El avea-n vedere Braţul
Ce a despicat o mare
Ca să treacă pe acolo
Un popor – cu mic cu mare
El n-a măsurat duşmanul
C-o măsură omenească
Ci cu marea-ncredinţare
Că poate să biruiască,

Nu şi-a comparat puterea
Cu-a lui Goliat tărie
(Şi cum bine ştim cu toţi
N-a făcut militărie)
Dar ştia bine un lucru:
Bătălia-i câştigată
Când o dai bunului Tată,
Când speranţa nu e moartă...

El şi-a zis: "Nu scap prilejul
Să-l înfrunt pe inamic
Ce dacă-i atât de mare
Şi eu sunt atât de mic!
Astăzi toţi de-aici vedea-vor
O lucrare, o minune
Domnul oştilor cereşti
Azi mi-a dat o misiune."

El avea experienţe
Frumoase cu Dumnezeu
Cunoştea ferocitatea
Ce vine din urs, din leu
Dar avea în Domnul slavei
Totdeauna ajutor
El e pavăză şi scut,
E în veci Ocrotitor...

Când privim cât e de mare
Inamicul furios
Deviem privirea noastră
De la Har, de la Hristos,
Ni se pare că duşmanul
Este tare, invincibil
Dar uităm că pentru Tatăl
Totul...totul e posibil.

********
Şi-n viaţa ta creştine
Vine câte-un uriaş
Nu vine cu gând de pace
Ci cu-n duh de ucigaş
Poate e îngrijorarea
Sau dubiul, sau gândul rău
Orice-ar fi să ştii un lucru
Vrea să te arunce-n hău...

Poate e nesiguranţa
Sau teama de uriaşi
Poate unii dintre prieteni
Devenit-au nişte laşi
Uriaşii – ia aminte-
Tremură când tu te rogi
Toţi devin nişte pitici,
Toţi devin nişte ologi.

Chiar leul care răcneşte
Devine un şoricel
În prezenţa unui Domn
Ce-l numim Emanuel
La cuvântul Lui solemn
Furtuna se potoleşte
Nu te lasă la strâmtoare
Cel ce veşnic te iubeşte.

Filisteanul care vine
Să-ţi producă numai jaf
Când aude de Iehova
Fuge într-un nor de praf
Şi-ajungând în locul negru
Unde-i Lucifer şi-ai lui
Se grăbeşte să le spună
De isprava Tatălui.

Iar de va veni la tine
Beelzebul cu gându-i negru
Aminteşte-ţi cine eşti:
Temerar cu simţ integru
Nu te teme de săgeţi
Fii convins de la-nceput
Că în urma bătăliei
Toate vor fi doar rebut.

Poate-o patimă ascunsă
Te subjugă ne-ncetat
Şi ţi-e greu s-o cucereşti
Dar de Cer te-a-nstrăinat
Şi ea poate fi învinsă
Chiar dac-a ajuns gigant
N-o lăsa să te distrugă,
Să te ducă în neant.

Ai nevoie de-o credinţă
Ce-i mai mare ca oştirea
Una care-ntotdeauna
Ştie să-nfrâneze firea
Lupta ta, triumful tău
Tatălui îi aparţin
Ale Lui braţe-ncercate
Te-ntăresc şi te susţin.

******

Ce-nvăţăm din episodul
Ce-i descris în Samuel?:
Că duşmanul colosal
Devine un mititel
Atunci când ne însoţeşte
Un Viteaz cum altul nu-i
Când întreaga strategie
E a Lui, numai a Lui,

El ne dă ce-i necesar
Ca să depăşim urgia
Doar la El este izvorul
Ce renaşte energia
Şi prin foc de-ar fi să mergem
Cu El vom simţi răcoare
Suflul Lui dă-nviorare
Chiar în groaznica dogoare.

Vă temeţi de uriaşi?
Nu aveţi nici un motiv
E de partea voastră-ntruna
Un Părinte milostiv
Angajaţi-vă plenar
Să luptaţi lupta cea bună
Să puteţi primi răsplată,
Să puteţi primi cunună.

George Cornici/Martie, 2007