Undeva într-o grădină

Undeva într-o grădină, ce sub soare se-ntindea,
Din pământ catre lumină, un lăstar el răsărea.

A ieșit la suprafață, fericit că a ieșit,
Neștiind ce îl așteaptă, după ce va fi-ncolțit.

El era udat de-o ploaie, ce din ceruri ea cădea,
Din căldura cea din soare, ne-ncetat el se hrănea.

Și creștea încet lăstarul, ca-n vremea de primăvară,
Ce-i cu ploi calde... mărunte, și trecu încet de vară.

Dar când toamna apăruse, timpu-ncet el s-a răcit,
Și acel ce răsărise, el era un pom rodit.

Avea roadele frumoase, o cunună înverzită,
Nu știa că toamna are, vremea ei ce-i vestejită.

Și când începu să bată, vântul cu a lui bătaie,
Frunza lui era purtată, și stropită ea de ploaie.

Ramurile înverzite, la pământ le apleca,
Dar nici vântul și nici ploaia, să le rupă nu putea.

Căci acel lăstar fusese, de un soare el hrănit,
Ploaia ce a fost divină, rădăcina ia-ntărit.

El a fost sădit odată, în grădina Celui sfânt,
Care se-ntindea sub ceruri, chear de era pe pământ.

Tot luptându-se cu toamna, cu-a ei vreme-ntunecată,
Apăru grăbită iarna, cu zăpada ei curată.

Însă mai veni c-un viscol, să-l înghețe el vroia,
Dar era plin de căldura, de la raza ce-l hrănea.

Era plin el de putere, căci fusese el sădit,
De Acel ce-mpărățește, pe pământ și-n infinit.

Era tare în furtună, nici vântul nu-l clătina,
Dar nici viscolul din iarnă, să-l înghețe nu putea.

A răbdat pomu-acea vreme, care toamna i-a adus,
Căci a sale ramuri pomul, el le ridica în sus.

Și de iarnă el trecuse, încrezându-se mereu,
Că-i întinse rădăcina, în pământ doar Dumnezeu.

Și cu-a lui credință pomul, a ajuns în primăvară,
Neatins de vre-o furtună, sau de timpul greu de-afară.

Începu să se hrănească, iar din soarele frumos,
Căci Acel ce îl hrănise, era sfântul Domn Hristos.

Era Cel ce îl ținuse, în vântul pornit din toamnă,
Cel ce-l încălzea întruna, în acel viscol din iarnă.

Tot ce azi sădește Domnul, tot de El ce e crescut,
Nu va fi el niciodată, nici uscat... dar nici pom rupt.

El îi va aduce roade, ce sunt dupa placul Său,
E crescut de Grădinarul, care este Dumnezeu.