Tu rămâi...rămâi cu mine

Tu rămâi... rămâi cu mine,
Soare care-ai răsărit,
Într-o vreme-n care norii,
Viața mea ei mi-au umbrit.

Într-o vreme-n care noaptea,
Era lungă-ntunecată,
Și a mea ființă Doamne,
Era doar înlăcrimată.

Tu rămâi și luminează-mi,
Mie drumul spre iubire,
Căci la ea vreau s-ajung Tată,
Până-n ziua de-asfințire.

Ca atunci când asfințitul,
Va apare pe pământ,
Eu de mână cu iubirea,
Să mă plimb în cer plângând.

Căci atunci mereu voi plânge,
Cu iubirea lângă mine,
Doar de fericire Doamne,
Că te-am întâlnit pe Tine.

Tu rămâi acea lumină,
Ce apare zi și noapte,
Care stinge chear ecoul,
Ce-i lăsat de guri deșarte.

Tu rămâi... rămâi cu mine,
Bucurie ce-ai venit,
Într-un timp de întristare,
Când eram un rătăcit.

Când gustam amarul vieții,
Din paharul ce-a fost plin,
Tu ai fost cea care mie,
Mi-ai adus atunci alin.

Și-n acea amărăciune,
Ce-o gustam în viața mea,
Gustul dulce cel de miere,
L-ai adus... să-l simt în ea.

Și de-atunci te rog întruna,
Să nu pleci de lângă mine,
Căci cu tine mai în graba,
Orice izbavire vine.

Să nu pleci tu bucurie,
Din inima mea vre-odat',
Căci ce simt când ești în mine,
Este viu... adevărat.

Ce îmi dai tu-n întristare,
Nimenea nu mi-a dat mie,
Pacea ce-mi aduce pace,
Și fiori de bucurie.

Când te am mereu aproape,
Totul e îndepărtat,
Și-acea clipă de suspine,
Ce vrea să fiu întristat.

Lacrimile ce amare,
Ele-au fost în viața mea,
Curg acu când bucurie,
Ești prezentă tu în ea.

Tu iubire arzătoare,
Care arzi în pieptul meu,
Nu privi a mea durere,
Stai aprinsă tu mereu.

Oricât eu astăzi m-aș plânge,
Vreau să fii mereu aprinsă,
Ca puterea cea străină,
De tine sa fie-nvinsă.

Să rămâi doar tu în mine,
Unde-ai fost tu așezată,
Căci din locu-ales... de nimeni,
Nu vei fi smulsă vre-o dată.

Este locu-ales de Domnul,
Cel ce-i Domn în nemurire,
El a fost și va rămâne,
Domnul dragostei... iubirii.

Nu vreau să te pierd vre-o dată,
Fără tine eu aș fi,
Unul care-i fără viață,
Aș trai făr-a trăi.

Aș fi gol fără iubire,
Pentru Domnul un străin,
A mea răsuflare-ntruna,
Ar fi doar într-un suspin.

O... dar Tu, Cel care mie,
Toate-n milă mi le-ai dat,
Acea dragoste curată,
Și un soare minunat,
Acea bucurie care,
Ce în viață mi-ai adus,
Să rămâi mereu cu mine,
Să rămâi mereu Isus.

Când te simt că ești aproape,
Ziua este mai senină,
Dar și noaptea... doar cu Tine,
De lumină este plină,
Razele de nori ascunse,
Mă-ncălzesc de după nori,
Știu că printre ei întruna,
Dumnezeule... cobori.

Să mă vindeci în durere,
Cum mereu m-ai vindecat,
Să privești doar înspre mine,
Ca și-atunci crucificat,
Să mă porți prin văi de mână,
Dumnezeule divin,
Să rămâi te rog cu mine,
Eu de Tine să fiu plin.

O... rămâi... rămâi cu mine,
În necaz și suferință,
Doar cu Tine-are putere,
Sufletul și-a mea ființă,
Ca să pot să trec prin viață,
Să ajung Doamne la Tine,
Eu te rog în ea Isuse,
Să rămâi... rămâi cu mine.