Ți-a dat Domnu-o-ncredințare

Ți-a dat Domnu-o-ncredințare,
Să-i slujești pe-acest pământ,
Are pentru fiecare,
Loc în trupul Său Cel sfânt,
Dar privește-n a ta viață,
Ce El Ție ți-a cerut,
Ai slujit cu dăruire? ,
Slujba ta Lui i-a plăcut?

Sau tu ești creștinul care,
Lupți mereu doar pentru tine,
Oare-o mână nu o spală,
Pe cealaltă mult mai bine? ,
Sau tu spui... eu am mai grele,
Suferințe c-ai mei frați,
Stai mereu în nepăsare,
Și de tine sunt uitați.

Care-ți este-nsărcinarea? ,
Care este slujba ta? ,
E sa vii la adunare,
Numai pentru-a asculta? ,
Și să pleci din nou acasă,
Fără nici-o datorie,
Față de Acela care,
Ți-a dad numai bucurie.

Ooo... creștine... de tu astăzi,
Poți să te numești creștin,
De nu ești mereu în strajă,
La săgețile ce vin,
De nu știi tu locu-n care,
Domnul ți-a cerut să stai,
Buturugă ești uscată,
Și doar umbra de la pai.

De nu-ți știi îndatorarea,
Față de-al tău Dumnezeu,
Tu nu ești în a Sa slujbă,
Și gândește-te mereu,
Pune-ți tu o întrebare,
Care sună cam așa,
--"Cui slujesc eu oare astăzi,
De nu sunt în slujba Sa"? ? ?

Ooo... răspunsul dacă vine,
Este unul neplăcut,
Dar aș vrea ca să rămână,
Întrebarea mult mai mult,
Pe-a ta inimă de piatră,
Care nu a înțeles,
Pentru cine astăzi bate,
Pentru cer... sau pentru șes? ? .

De ești măr... rodește mere,
Pere nu poți Lui să-i dai,
De ești mână... niciodată,
Loc de picior n-o să ai,
De ești ochi, privește bine,
Căci tu nu poți auzi,
Ce aude o ureche,
Șoaptele când vor veni.

De nu îți cunoști slujirea,
Astăzi încă nu-i târziu,
Mulți sunt încă în grădină,
Care n-o cunosc... n-o știu,
Domnul le-a mai dat o vreme,
Să pornească a sluji,
Și-n grădina Lui cea sfânta,
Să înceapă a rodi.

Tu întreabă-l... pentru tine,
Oare ce a pregătit? ,
Înțelege locul unde,
El pe tine te-a sădit,
Mulțumește-i de pământul,
Unde te-a-nrădăcinat,
Și fii pomul ce rodește,
Astăzi pentru Împărat.