Tâlcuirea

TÂLCUIREA

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Ca unii, spre a lor pierzare
Dau tâlcuirea celor sfinte
Cu omenească-interpretare
Lipsiţi de-a Duhului lucrare
Ei vin cu iscusita minte.

Aşa cum Petru ne arată
-Şi-aceasta, e adevărat,-
Că Evanghelia curată
Ne-a fost de sus din ceruri dată
Cuvântul veşnic, inspirat.

Şi tot prin Duh se tâlcuieşte
Al Lui dumnezeiesc citat.
Dar unde Duhul Sfânt lipseşte
Sărmanul om se rătăceşte
Oricât ar fi de învăţat.

Priviţi scrierile creştine
Pe care Petru le-a numit
Cu greutate ,"pauline"
Dar nu sunt pentru orişicine
Uşoare pentru tâlcuit.

Veniţi să facem o testare
Cu fraţii noştri din Corint,
Căci dragostea e cea mai mare
Şi-acum şi-n viaţa viitoare
Iubire ,"lacrimă de-argint"

Ea nu se umflă de mândrie,
Ea nu se bucură de rău,
Căci dragostea-i din veşnicie,
Ea e izvor de apă vie
Ce curge chiar din DUMNEZEU.

E paşnică, e răbdătoare,
În dragoste găseşti credinţă,
Prin ea din lumea trecătoare
Zburăm spre viaţa viitoare
Căci ea e steag de biruinţă.

Ea e uleiul chibzuinţei,
Ce arde-n noaptea privegherii,
E haina care-o-mbracă sfinţii,
Ea este flacăra dorinţei
Ce arde-n dorul aşteptării.

Nădejdea care nu mă înşeală
Căci dragostea lui DUMNEZEU
Prin Duhul Sfânt ne-a fost turnată
Această taină minunată
Ce-n suflet o simţim mereu.

E roada pomului vieţii,
E roada Duhului primit,
E frumuseţea frumuseţii,
Parfum din zorii dimineţii
De la ISUS cel răstignit.

Prin ea vom câştiga vecia,
Prin flacăra ce nu se stinge,
Căci dragostea este făclia,
Lumina vieţii, bucuria,
E DUMNEZEU care învinge.

E de origine cerească,
Nu e din lut, nu e din fire,
Căci dragostea dumnezeiască
Prin Duh ni-e dată ca să crească
Prin Duhul Sfânt ca moştenire.

Prin DUHUL SFÂNT se dă iubirea.
Prin DUHUL SFÂNT care-l primim,
Prin DUHUL SFÂNT, Dumnezeirea
Transforma sângele şi firea
Şi-astfel ne face să rodim.

Prin DUHUL SFÂNT, prin plinătatea,
Ce la Rusalii s-a revărsat,
Se naşte-n inimi bunătatea,
Şi dragostea şi unitatea,
Şi omul nou cu-adevărat.

Prin DUHUL SFÂNT, dar întrebarea:
Eşti botezat? sau doar umbrit?
Simţit-ai tu în piept lucrarea?
Puterea sfântă, cercetarea
Ca sfinţii care L-au primit?

Ai tu vorbirea-n limbi străine
Ca semn că El te-a botezat?
Simţeşti tu DUHUL SFÂNT în tine
Ca un izvor de ape line
Ce se revarsă neîncetat?

Ai tu puterea Cincizecimii?
Ce fel de dar HRISTOS ţi-a dat?
Eşti pom cu frunze şi cu roade?
Eşti tu pescar să tragi năvoade?
Sau eşti smochinul cel uscat?...

Căci DUHUL SFÂNT ce-n noi rodeşte
Şi schimbă firea în altoi,
Şi daruri sfinte dăruieşte
Şi-aceasta după cum voieşte
Se manifestă El prin noi.

Le dă la unii cunoştinţă,
La alţii, dar de proorocie,
Înţelepciune, iscusinţă,
La alţii darul de credinţă
De sus din cer din veşnicie.

Vorbirea-n alte limbi străine
Şi semn şi dar şi tâlcuire,
Căci peste cetele creştine
Şi astăzi porumbelul vine
Cu slavă şi cu strălucire.

Sunt multe manifestări sfinte,
Sunt multe daruri, multe sunt,
Ce curg din dragostea fierbinte
Ca sfaturi şi învăţăminte
Ce vin direct din DUHUL SFÂNT.

Căci Pavel face comparaţii,
Iar unii înţeleg greşit,
Când spune despre inspiraţii,
De daruri sau de revelaţii
Aici e greu de tâlcuit.

Chiar de-aş vorbi în limbi străine,
Şi munţii chiar să-i mut din loc,
De n-am iubirea Lui în mine
Sunt ca o casă în ruine
Ce-i arde temelia-n foc.

Chiar dac-ar fi să-împart averea
Şi trupul jertfă să-l ridic,
Chiar dac-ar fi să am puterea
Ce vindecă la toţi durerea
Fără iubire sunt nimic.

De-aş poseda orice ştiinţă
Din taina de la început,
Şi proorocie, si credinţă,
Şi-oricâtă sfântă cunoştinţă,
Fără iubire sunt pierdut.

Să fie oare anulate
Aceste daruri şi scântei?
Sunt darurile vinovate?
Sau sunt greşit interpretate
De unii slujitori atei?

Acelaşi Pavel care neagă,
Aşa cum la-nceput apare,
Această taină o dezleagă
Şi scrie ca să se-nţeleagă
Adevărata-interpretare.

Umblaţi şi după daruri, deci,
Dar mai ales să proorociţi,
Să mângâiaţi şi să zidiţi,
Prin DUHUL SFÂNT să-i sfătuiţi
Pe-acei ce vor trăi în veci.

Eu aş dori ca peste toţi
Să vină DUHUL SFÂNT de sus,
Să creşteţi şi să fiţi maturi,
Aşa ca sfinţii din Scripturi,
Având tăria în ISUS.

Nu. Pavel n-a tăgăduit
Cerescul dar, Botezul Sfânt.
Dar el aşa cum a primit
Pe-acestea două le-a 'mpletit
Căci două taine, două sunt.

E roada care în smochin
Cu frunze e acoperită,
Dar dacă numai frunze vin
Nu eşti adevărat creştin,
Tu nu ai inima smerită.

Iar dacă vrei smochine doar,
Să ştii că fără frunze, pică
Nu poţi să zici: "eu roade vreau!
Căci roadele dulceaţă dau,
De daruri fug, de dar mi-e frică."

HRISTOS ISUS ne dă lumină
Ca să privim mai sus de fire.
Nu daru-i rău, nu-n dar e vină,
Nu-n apa vie cristalină
E pată - că eu n-am iubire.

Nu daru-i piatra poticnirii
Ci inima neroditoare.
Tu, omul cărnii, omul firii,
Că n-ai rodit roada iubirii;
Tu eşti arama sunătoare.

Nu a vorbi în limbi străine
Şi-a prooroci, e ceva rău;
Nu asta-nseamnă tâlcuirea,
Nu darul sfânt, ci eul, firea,
Ne lasă fără DUMNEZEU.

Credinţa-i oare vinovată
Prin care munţii pot să-i mut?
De n-am eu dragoste curată,
Eu sunt doar schelă înălţată
Prin care casa s-a făcut.

Aici se strecură greşeala
Şi sfatul multor hulitori,
Aici pătrunde îndoiala,
Aici se-ncurcă socoteala
La foarte mulţi predicatori.

Din ramurile înflorite,
Din pomul binecuvântat,
În multe adunări vestite
Aceste daruri sunt oprite
Predicatorii le-au tăiat.

Ei vor în DOMNUL să rămână
Desăvârşiţi, prin roade doar,
Având din umeri doar o mână,
Că cealaltă este păgână,
Uscată fără nici un dar.

Ei vor ca să le bată-n pleoape
Un singur ochi spre Paradis,
Acum când DOMNUL e aproape
Ei merg doar cu un ochi pe ape
Căci ochiul celălalt e-nchis.

Ei vor cu-o singură ureche
S-audă glasul Celui Sfânt,
Şi uită legea Lui cea veche
Căci DOMNUL le-a făcut pereche
Făpturile de pe pământ.

Dar numai daruri fără roade?
Se poate numai un picior?
Aceasta Pavel vrea să spună
Căci fără roadă eşti minciună
Eşti un chimval zăngănitor.

Eşti verde numai jumătate,
Iar restul- putred şi uscat;
De n-ai iubire, bunătate,
Şi înfrânare la păcate,
Ai riscul ca să fii tăiat.

De n-ai în tine bucuria
Şi pacea care ne-a cuprins,
În încercări -credincioşia-
Răbdarea, care-i temelia,
De n-ai acestea, eşti învins.

Chiar dacă faci minuni spectrale
Şi munţii dacă i-ai mutat,
În ziua revenirii Sale
Tu vei rămâne jos în vale
Căci fără lege ai lucrat.

Ai vrut c-o singură aripă
Să treci de munţii cei stâncoşi,
Cu îmbuibare şi risipă
Ai neglijat măreaţa clipă
Vegherea celor credincioşi.

Ai vrut ca să respiri viaţa
Cu un plămân spiritual,
Şi ai lăsat ca norul, ceaţa,
Să-ţi ia parfumul şi dulceaţa
Te-ai înecat la ţărm, la mal.

Aşa cum pân-aici am spus
Prin inspiraţie primită,
Că dragostea este de sus
Din DUHUL SFÂNT, de la ISUS,
Şi-aceasta ne-a fost dăruită.

Că dragostea e rod ceresc
Ce schimbă omul vechi în nou.
Şi din Adam, din om firesc
Îl face om duhovnicesc
Să-i semene lui DUMNEZEU.

Iar darurile sunt unelte
Ce-nalţă zidăria-n sus.
Ciocane care sfarmă stânci,
Mistrii şi dălţi în văi adânci,
În mâini la sfinţii lui ISUS.

Prin daruri DUMNEZEU zideşte
O casă unică sub soare,
O casă care se numeşte
BISERICA - ce străluceşte
Din pietre vii, scânteietoare.

Prin daruri, o Mireasă sfântă,
Cu haină alba de nespus,
E pregătită pentru nuntă
De zbor, spre patria cea sfântă
Să stea la dreapta lui ISUS.

Sunt două care împreună
Formează cercul inelar,
Căci DUMNEZEU nu-i "semilună"
El este soare şi cunună
El dă şi roade, dă şi dar.

Căci după cum avem picioare
Şi mâini, şi ochii sclipitori,
Se desfăşoară a Lui lucrare
Prin DUHUL SFÂNT în adunare
Prin fraţii sinceri, silitori.

"Îi veţi cunoaşte după roade!"
HRISTOS a zis de fraţii sfinţi,
Căci mărăcinu-i mărăcin,
Iar tu nu poţi să fii creştin
Să ai şi daruri şi arginţi.

Nu poţi să fii şi bun şi rău,
Izvor şi dulce şi amar,
Nu poţi să spui cu glasul tău
Şi laude pentru DUMNEZEU
Şi vorbe care-s fără har.

Nu poţi s-apuci pe două căi
Căci numai una duce-n sus,
Prin pocăinţă umilit
Chiar dacă ai de suferit,
Tu mergi pe cale cu ISUS.

Fii pom cu roade aplecat,
Fii plin de DUHUL SFÂNT, fii plin,
Chiar dacă unii te-au legat
Şi spun că nu-i adevărat
Tu dă dovadă de creştin.

Desăvârşeşte tot ce spui
Şi tot ce faci prin DUHUL SFÂNT
Prin dragostea lui DUMNEZEU
Să poţi învinge orice greu
Şi valul adunat de vânt.

Fă ca Aaron pe-al tău pieptar,
Ca cei de la Ierusalim,
Ia piatra care-nseamnă dar,
Iar cealaltă-n sfântul har,
E roada "urim şi turim."

Şi-astfel cu DOMNUL vei vorbi
Şi vei primi răspuns de sus,
Când pietrele vor străluci
Fii credincios, nu te-îndoi,
Căci e lucrarea lui lSUS.

Iar dacă nu primeşti răspuns
Sărmane Saul eşti pierdut,
Întoarce-te, că nu-i de-ajuns,
Chiar dacă eşti cu Duhul uns,
Ia-ţi dragostea de la-nceput.

Fă ca David şi nu mai sta:
"O, Doamne, fii al meu Pastor!
Toiagul şi nuiaua Ta
Mă va smeri, mă va-ndrepta,
Să pot ieşi biruitor!"

Cu stâlp de nor, cu stâlp de foc
Ne du spre Canaan în zbor,
Să trecem marea prin mijloc
Căci Tu ne-ai pregătit un loc
În ţara dincolo de nor.

Ne iartă orişice păcat
O, Tatăl nostru, Sfânt de Sus,
Pentru iubirea ce s-a dat
Şi sângele ce s-a vărsat
Din jertfa DOMNULUI ISUS.

AMIN