Speranţa

Speranţa

Speranţa-i o poartă ce nu s-a deschis,
E zbor către zarea promisă.
Speranţa e gândul făcut Paradis
Şi lumea de-aici interzisă.

Speranţa e malul văzut prin furtuni,
E Domnul cu mâna întinsă.
E lupta ieşirii spre slăvi din genuni
Şi mucul din flacăra stinsă.

Speranţa-i ecoul scăpat dintr-un glas,
E mersul cu crucea în spate.
Speranţa e gândul că ultimul pas
se prinde în eternitate.

Speranţa-i copacul lovit de furtuni,
Uitat pe o coastă de vreme.
Speranţa-i cuvântul ce face minuni:
Cu tine sunt, mergi! Nu te teme!

Speranţa e barca plutind spre edec
prin valuri trezite-n furtună,
Speranţa-i convingerea mea dacă plec
în slăvi, că vom fi împreună.
.
Speranţa-i încrederea care ţi-ai pus,
În Cel ce-n curând va să vină.
Atât cât iubeşti cât poţi crede-n Isus,
Speranţa, doar ea te alină.

Când toate acestea vor fi amintiri,
Din ceruri slăvite ce nu ştiu distanţă,
Primi-vei din parte-mi adânci mulţumiri,
Vechiul meu meu prieten- speranţă.