Sotiei mele

Intâlnirea

Era o zi de vară cu mult soare
In oraşul preaiubit de-amândoi
Cu pavajele şi blocurile noi
Când ne-a pătruns iubirea arzătoare.

Oraş cu străzi curate şi cu flori
Ce parcă ne priveau şi ne zâmbeau
Cu oameni şi copii ce surâdeau
Cu peisajul citadin în sute de culori.

Şi Mureşul curgea alene prin cetate
Urmând cu demnitate cursul milenar
Iar malurile străjuiau o apă de cleştar
Cu valuri ce erau arareori înfuriate.

M-a fermecat cu chipul de fecioară
Cu ochi căprui ce te priveau direct
Iar zâmbetul era aşa...select!
Că am dorit să-l văd şi-a mia oară.

Destinul ne-a adus la locul întâlnirii
Şi am recunoscut un braţ îndrumător
Un Tată bun, ceresc Ocrotitor
Ce dă şi visul şi timpul împlinirii.

Aleile din parc erau înmiresmate
Şi ne ţineam de mână fericiţi
Pe undeva eram nedumeriţi
Vis era sau momente-adevărate?

Eram atât de tineri şi cuminţi!
Că ne-am desprins de hora lumii
De fast şi de atracţiile humii
Şi am dorit să mergem între sfinţi.

Şi ne-am rugat şi am cântat cu fraţi
In adunarea aşezată sus pe deal
Aveam cu ei acelaşi scop şi ideal
Să fim şi-n Cer tot fraţi-încoronaţi.

Am sorbit cuvintele din versurile spuse
Deşi ştiam că n-am valenţe de poet
Dar am surprins pe chipul de portret
Şi aspiraţii şi bucurii nespuse.

Ne-au găzduit în casa primitoare
Acei ce ne ştiau mai de demult
Şi ne stimau şi ne iubeau aşa de mult
Că au urat la amândoi destin cu soare.

Ne-am reîntors voioşi la locul studenţesc
Rugând în gând pe Tatăl să lucreze
Şi voia Lui în noi nicicând să nu-nceteze
Să-nfăptuiască El tot ce-i curat, ceresc.

A hotărât să ne unim pe totdeauna
In cuget în gândire şi-n simţiri
Să n-avem parte nicicând de despărţiri
La bine şi la rău să fim mereu tot una.

Trecut-au anii mulţi cu soare şi cu nori
Dar timpul întâlnirii cum să îl uităm?
A-I mulţumi fierbinte Lui nu încetăm
Căci parte ne-a făcut de-atâtea sărbători!

In oraşul de pe Mureş - cu superbe flori
S-au stârnit întâia oară ai dragostei fiori.


gc/ti/2005