Rostogoliri de pietre

De multe ori în suflete noastre
Nu e pace și Duh Sfânt
Fiindcă la intrarea-n suflet
E câte-o piatră de mormânt.

Haideți în aceste clipe
Într-un Duh și-o unitate
Să ne luăm inima-n dinți
Să le rostogolim pe toate!

Rostogolește piatra mândiriei
Ce nu te lasă ades' să te smerești,
Rostogolește și piatra fâțărniciei
Și nu te mai preface că iubești!

Rostogolește piatra neiertării
Și iartă-așa cum iartă Dumnezeu
Rostogolește piatra supărării
Să poți zâmbii și să o faci mereu.

Rostogolește piatra necredinței
De care cerul nu poți să-l zărești
Rostogolește piatra neputinței
De care-n încercare te loveși.

Rostogolește și piatra mâniei
Care îți fură pacea așa des,
Rostogolește piatra dușmaniei
Să-ți poți iubi dușmanii mai ales.


Rostogolește piatra lăcomiei,
Pământu-n cer nu poți să-l duci de vrei,
Rostogolește piatra gâlcevirii,
Și nu te mai certa cu frații tăi.

Rostogoliți acuma orice piatră
Ce sufletul vi-l face un mormânt,
Lăsați-L pe Isus să intre și să poată
Să vă umple cu lumină și Duh Sfânt!

Calea Adevărul și Viața
Mormântul n-a putut să le înghită
Și de când a înviat Isus
Orice piatră poate fi rostogloită!