Prin vise zbor acasă

Printre vise zbor acasă, printre norii furioși,
Printre timpi grăbiți ce astăzi, sunt ca munții... timpi stâncoși,
Se grabesc să mă scufunde, dar nu pot căci azi... doar zbor,
Dincolo de munți, de vremuri, de al vieții gri... lung nor.

Mă grăbesc să las în urmă, răul ce-i de mine prins,
Lupt cu armele iubirii, nu voi fi vre-o dată-nvins,
Căci iubirea este arma, ce mereu doar biruiește,
Cel ce-i înărmat... vre-o dată, el în zbor nu obosește.

Printre pietrele tăioase, și săgețile-aruncate,
Zbor spre ziua revederii, știu... ea nu este departe,
Îmi alerg întruna pasul, azi mereu doar spre sfintire,
Aici ultimul să-mi fie, pe o treaptă-n nemurire.

Să rămân fără suflare, nu mi-e teamă căci de sus,
O putere se coboară să-mi dea viață... e Isus,
Înspre El mi-e alergarea, căci aș vrea la pieptul Său,
Să îmi fie-a mea odihnă, când de-aici pleca-voi... eu.

Multe piedici ridicate, se arată azi mereu,
Căci aproape-i veșnicia, dar și cel ce este rău,
El răcnește să mă-nghită, dar nu poate căci eu zbor,
Eu în zbor urc înspre ceruri, nu sunt cel care cobor.

Mi-e privirea alipită, de Isus... iubirea mea,
Să mai bat din ale mele, aripi... nu voi înceta,
Închid ochii... și avântul, care-n viață mi l-am luat,
El se va opri odată-n locul cel mai minunat.

Printre toate-mi-este zborul, zborul meu spre Dumnezeu,
E ușor și-atunci când este el un zbor ce e mai greu,
Dar în loc nu se oprește-a mea dorință căci doresc,
Pe iubirea vieții mele, la sfârșit s-o întâlnesc.