Primăvară - toată firea

Primăvară...
- toată firea simte-adînc fiorul dulce
a vieții ce renaște și putere nouă-aduce!
Inima-n adîncu-i simte tainic farmecul vieții
bucurie renăscută din frumsețea tinereții.

Iată primăvara vine! Gheața iarăși se topește,
o viață nouă-ncepe, tot ce mișcă și vorbește!
- Iată iar pădurea-i cîntec,
cîmpul flori
iar cerul, sfîntul
lasă ploaia ce-nverzește veselind întreg pămîntul!

- Iată, iarăși cald și dulce vînt de miazăzi adie
zboară iarăși rîndunele și-nfloresc cireșii-n vie,
ies iar florile prin frunza veștedă din alte toamne
- cît de mari și minunate-s lucrurile Tale Doamne!

Ah, așa e și-n viața noastră cea duhovnicească:
vîntul Duhului cînd suflă toate-ncep să se trezească
inima-și deschide poarta pentru Domnul biruinței
ochii plîng și caldă curge sfîntă lacrima căinței.

Sufletul tresare dornic după viața cea curată
iar din ceruri plouă sfîntă pacea binecuvîntată
și nu-i glas să poată spune cît e, cît de fericită
viața nouă,
viața sfîntă,
viața Domnului jertfită!

În iubire te simți una cu toți oamenii de-odată
duhu-i numai bucurie
inima-i lumină toată
și-atunci orișiunde-n lume ar vrea Domnul să te poarte
simți că-i numai fericire
și-n viață
și în moarte.