Pocăința cea de azi

Trăim astăzi pocăința, vremurilor ce-au venit,
Timpul care îl parcurgem, el a fost cândva vestit,
Ura ce-i la suprafață, și invidia... mândria,
Care singură n-o lasă, pe-a ei soră... lăcomia.

Frate cu frate se luptă, în averi fără valoare,
Ce se vor topi odată, căci nu sunt nemuritoare,
Fug ca să cuprindă lumea, cei ce amăgiți ei sunt,
Că ei sunt acei ce-s singuri, Doamne sfinte pe pământ.

În biserici e tăcere, a pătruns o oboseală,
A pătruns și nepăsarea, ce aduce ea o boală,
Boala are și un nume, se numește lepădare,
Lepădare de credință, lepădare de chemare.

Lepădare de slujire, nu e cea ce-i de păcat,
Căci păcatul este astăzi, un normal ce a intrat,
A intrat în adunare, este... . merge și așa,
Merge și cu fusta scurtă, pantalon fără curea.

Fără de curea el este, dar nu cade jos nicicum,
Căci a lui strâmtețe-l ține pe al mântuirii drum,
Asta cel ce-l poartă crede, dar el bietul obosit,
Cel cu moda după sine, merge-n iadul chinuit.

Este pocăința care, este ea înspre sfârșit,
Căci o soră-n adunare, ce-i cu părul dezvelit,
Ea afară este goală, dar spune că-i pocăită,
Ea nu vede... nu doar părul, ea de toate-i dezvelită.

Când apare-n fața noastră, astăzi o nerușinare,
Este-o stare otravită, este ea o nepăsare,
Este-o stare ce ne-mparte... și cu El... și cu cel rău,
Dar e doar părerea noastră, nu-i voia lui Dumnezeu.

Căci Isus vrea inimi calde, nu le vrea pe jumătate,
Cum o binecuvântare, o dorim întreagă frate,
Cum noi vrem a Sa-ngrijire, ea să fie peste noi,
Și El vrea de dăruire să fim când e lupta-n toi.

Dar ce vede... ce aude, nu e azi deloc plăcut,
Cum se zbat azi lucrătorii, într-un greu necunoscut,
După locul cel din frunte, unde vor urmașii lor,
Să le ia astăzi ei locul, să lucreze în ogor.

Oo... Tu Doamne Tată sfinte, Lucrătorule divin,
Cel care cunoști și graiul, ce-i strigat într-un suspin,
Cu iubirea care-ntrun-ai arărat-o pentru noi,
Tu mai dă-ne azi o șansă, să ne-ntoarcem înapoi.

Să ne-ntoarcem iar pe calea, cei doar una înspre cer,
Pe care pășim noi astăzi, e a celor care pier,
Nu te mânia și dă-ne, te rugăm... iertarea Ta,
Luminează-ne cărarea, ce-i spre Tine... chiar de-i grea.