Omare gafă a lumii( continuare)

O mare gafă a lumii(continuare)


Am scris despre o celulă,
Denumită, neuron,
Care, se aseamănă
Cu a omului structură
Groso modo și de-atom.

N-am vorbit de elemente
Chimice, fizica lor,
Care sunt constituente,
Funcționale, nu decor.

Am insistat pe neuron,
Că mă refeream, la suflet,
La structura ce-l susține,
Nu direct la acel psycho,
Ce cu greu știm, de-unde vine.
Oricum știm, mult prea puține.

Darwin, ce era ateu,
Pe scurt, pleca dela apă,
De la fulger si carbon,
Coacervat nascut în baltă,

A ajuns, la târâtoare,
Cum ar fi un melc, sau șarpe,
Din moluște, vertebrate,
Și din ele zburătoare.

Obținea-ntâi, proteină,
Una cu memorie
Făcută totuși, din tină,
O-ntreagă istorie.

A trecut, din crustacee,
Drumul la viețuitoare,
Întîi, cele ce-s în mare
Vrând viață să le deie,
Își sugea degetul tare.

Cum apa, e prea sărată,
Să fie pe placul lor,
După cum, Darwin arată,
S-au târât în alt decor.

Dorind și ceva onoare,
Luând exemplu vântu-n zbor,
S-au decis cumva, să zboare,
Și să cânte dumnealor.

Lăsând gluma, la o parte,
Unde-i viață, de ce-i moarte? !
Asta din ce mai provine
Când trăiam atât de bine! ...

Să pricepem logic, toate,
Ce-s, parcă-ntr-un lanț legate,
Ce-ar fi de-ar rămâne, toate,
Să trăiască, stând de-oparte?
Și, fără să aibă moarte.

Gândind la Galapagos,
Toate, au ajuns pe dos,
Acolo, mari crustacee,
N-a vrut moartea, să le ieie.

N-au ajuns helicoptere,
Nici măcar hymenoptere,
Au trăit sute de ani,
Fără muncă, fără bani.

De ce, omu-și făcu rost,
Să muncească, ca un prost? ...
Vă răspund:
-Să prevină plictiseala,
Măcinând, mai rău ca boala.

Că veni vorba de boală,
Evoluție mortală,
Asta cam din ce provine?
UITATĂ putea rămâne! !

Evolutia, la toate,
Dă răspunsuri eronate.

Oameni, condamnati la moarte,
Pentru păreri ”eronate,”
Așa cum a fost Giordano,
Sau exactul Galilei.
Poate și alții ca ei.

Toate-s scrise, în Scriptură,
Mult/nainte de-a fi ei,
Dar, biserica absurdă,
Nu se obosea s- audă.

Pedepsindu-i foarte rău
Ea trăia, cu Dumnezeu? ! !

În trup și-n societate,
E O REGULĂ ÎN TOATE
Valabilă si-n nucleu,
Ori celule, variate,
Ca si-n case sau cetate,
AU ȘI ELE-UN, DUMNEZEU.

Celule funcționale,
În țesuturi și organe,
Se dispun, ca pietre-n cale,
Paralele și egale
Și de-o unică culoare.

Se bazează, pe-o matrice,
Conjunctivă, protectoare,
Care-ajunge cicatrice,
Atunci cănd celula moare,

Se întîmplă, în ciroze,
În infarcte și accidentul cerebral,
Când celulele-s, pe moarte,
Din strictură, în aval.

Și la om și animale,
În infarcte cardiace,
Nepunând, rapid by-pass,
Se urmeză, aceeași cale
Ce conduce la colaps,
Ori mai rău, la bun rămas.

Și în viața socială, cu trufia,
Nu mai poți să faci, un pas
Când lovește, sărăcia,
Boală, care dă colaps
De pun băncile, pe by-pass.

Mari societăți umane,
Din statele africane,
Intră drept în șoc, de foame.

Europa, în formare,
Se stinge, de-obezitatate,
Și colesterol prea mare,
ȘI-UN VIRUS, DIN CERCETARE! !
Să sperăm că va dispare,
Eu nu cred, îmi cer iertare.
Gafa cuiva-i, mult prea mare,
Și e încă-n cercetare.
(de la pofta de măncare
Iau acum, pauză mare
dar scriu în continuare)

Moldovan Pavel
20.07. 2021.