O mare gafă a omenirii

O mare gafă a lumii


O imensă, gaf-a lumii,
Este, lipsa rugăciunii,
Pe când, ținta cea mai mare,
Amultor născuți sub soare,
Nu e, dar de inchinare,
Ci dorința de-nnălțare.

Și-un mare nărav, al său,
Atuncea, când dau de greu,
Nu-i, să ceară ajutor,
DOMNULUI OȘTIRILOR
Ci, să-njure cât mai rău,
Și să blesteme mereu.

Cum, la noi, să vină harul,
Când, de rele-i plin paharul? !
Să ne-amintim, bunăoară,
Pe Cel din Duh și fecioară
L-am chemat să-l nască-n casă? !
Cănd, pe El, nimeni nu-l lasă,
Nici în inimi, nici în casă.

Coborât, din stirpe-naltă,
Și pântec, curat, de fată,
O, Fecioară minunată,
Lumii chipul și-l arată.
Chipul, său, Acel ce-i Uns,
Și, al Celui Nepătruns,
Care vede în ascuns,
Ruga, adresată Sus.

Coborât din mare stirpe,
Înfăsat, cu grijă-n cârpe,
Domnul, stăpânul a toate,
Cel, ce va umbla pe ape,
ȘI CE, VA CĂLCA PE MOARTE,
Care două turme paște,
N-are-o, casă un/se naște.

Dumnezeu și Domn, suprem,
S-a născut in Betlehem,
Cel ce, lumii s-a jertfit,
Ce face alt Legământ,
Dintre sfinți, fiind Cel mai sfânt,
Când în lume a venit,
Doar un staul, l-a primit.
Adăpost, foarte sărac,
Pentru-al lumii Împărat,
De, lume, nemeritat.

Cel, de fapt, fără-nceput,
Ce-a făcut, pe om, din lut,
Fiind, răspuns al rugăciunii,
Și, toată, nădejdea lumii,
Care-aduce-atâta rod,
De-orice limbă, ori norod,
Domnul, ce ne este pâine,
Și Viață, pentru mâine,

De proroci, fiind vestit,
Care fizic a venit,
El, al lumii Miel jertfit,
A sosit, neprihănit,
Să-ncheiem alt Legământ.
Mesager, al cerului,
Sămânța Cuvântului,

Calea, ce de cer, ne leagă,
Dumnezeu, ce lumea-l neagă.
CONDAMNATUL PE NEDREPT,
Creatorul înțelept.
OMUL plin de bunătate,
Care-a, smuls Pe-Adam din Moarte
Vindecând bolile toate.

Al lumii mare Împărat
Stăpânul crucificat,
MIELUL, sfânt și nepătat,
Ce, n-a cunoscut păcat.
Rupt de bici, urât, scuipat,
Pentru toate, ne-a iertat.
Cel ce-a plâns, în Ghetsimani,
Vândut, pe un pumn de bani,
De-un al său nu de romani.

O să-l întâlnim, la urmă,
Cei plăcuți din mica turmă,
Care viața, Lui și-au dat.
L-au iubit și l-au urmat,
Și, lui Ioan s-a revelat.
Ca un miel înjunghiat.
Și, deschis-a cărțile,
Când le-a rupt, pecețile,
LEULvenit din Isai,
Spre-a ne-nvrednici de Rai.

La Botez, l-arată DUHUL,
Care săgeta văzduhul văzduhul,
Sub formă de porumbel,
Să-l stie Ioan pe El.
Luceafăr, mare-al luminii,
Miezul, aburind, al Pâinii,
Care-n valea plângerii,
Ne duce cu îngerii.

Foc, al rugului nestins,
Dumnezeul NECUPRINS,
Care-așa mult i-a iubit,
Pe cel drept sau pocăit! !
Ispitit, tare-n pustiu,
Domnul nostru, veșnic viu.
Cel ce griu, strânge-n hambare,
Dând neghina la pierzare,
Îngrijindu-și aria
Vindecă și sâmbăta.
Fiul Preaînaltului,
Fiind Domn al Sabatului.

Acuzat de, farisei,
Cei mai falși, și-atât de răi,
Pentru ADEVĂRUL, Său,
Că-i FIUL Lui DUMNEZEU.
Cuvântul, ce sa-ntrupat,
Și lumii s-a arătat,
Ascunzându-și, faptele
Când ierta păcatele.
Dumnezeu fiind și OM,
Și-n Eden, al Vieții Pom.
Mă opresc dar nu -nainte
De-a zice:
AVVA PĂRINTE! ...

Moldovan Pavel
sâmbătă17.07. 2021
(urmează)