O armătură

Eram copil cu păr bălai
Și am luat armura împăratului
Era greoaie, nu puteam lupta
Am lepădat-o, însă scutul Lui

Scutul credinței, praștia în mână
Mi-au fost de-ajuns să-nving pe Goliat
Iar azi când sunt soldat-n a Cerului armată
Și-n locuri cerești cu duhurile răutății am de luptat

Iau toata armătura, mijlocul incins
Cu adevărul, și-apoi îmbrăcat
Cu platoșa neprihănirii și în picioare
Eu cu râvna Evangheliei m-am încălțat

Scutul credinței din copilarie
Mi l-am păstrat și-l oau sa sting mereu
Săgețile-arzătoare-a lui Satan
Si -nvingător să fiu cu Dumnezeu.

Și coiful mântuirii îl pun cu bucurie
Pe cap, și-n mâna dreaptă sabia Duhului
Cuvântul Sfânt ce taie orice legătură
Cu care sunt legați robii vrăjmașului

Frati sfinti, luati-va armătura
Și nu uitați că Domnul luptă pentru noi
Și după biruință ridicați altare
Si-un steag, Iehova-Nissi! Căci șuvoi

De apw vor ieși din Stânca din Horeb
Și binecuvântări de nedescris
Și-apoi la capăt vom primi cununa
Și vom păși cu Domnu-n Paradis!