Nu mai sta cazut

Poți vedea tu azi lumină?
Când in inima e înnoptat
Cerul nu este de vina
Căci tu cărarea ai strâmbat

De ce tot vina o arunci?
Pe Isus, pe viată, pe ispita
Când tu nu ai încercat sa fugi
De lume, de trecut, de pofta aiurită

Te miri acum de tine,
De starea in care ai ajuns
Sfârșitul e aproape, vine
Însă talantul tău e ascuns

Unde e oare credința?
Ce tu ai avut
De ce nu mai vrei biruința?
Oare atât tu ai putut?

Rugăciunea străină acum îți este
Depărtarea dintre cer si tine
E prea mare, te zdrobește
Cine te depărtat, cine?

Ești prea tăcut, prea apăsat
De povara mare, de păcat
De viată, de durere ești sfărmat
Omule ce faci? . . Spre ce cale ai plecat? .

Esti prea abătut, inchis, îndurerat
Retras de toate, dar nu esti uitat
Tu crezi ca El nu suferă cu tine
Cand tu plângi. . nu plânge El cu tine?

Îți este greu, nu-i nimeni aproape
Însă Domnul, iată poate
Striga către El,
Căci El te ascultă si in noapte

Nu te teme, El e bun
Te iartă, dar vino acum
Nu mai ascunde durerea
El poate, E puterea

Nu a spus El cândva?
Cere si ti se va da
Cere astăzi tu iertare
Căci indurarea Lui e mare

Nu te lasa, chiar de esti cazut
Lupta, lupta caci nu mai este mult
Indreapta drumul pe care mergi
Si bucurie iar o sa vezi

Nu te încrede in tine, în a ta putere
Credința este pasul, in ea e mângâiere
Căci oricât de grea e lupta și anevoioasă
Trăiește pentru El, caci nu mai e mult până acasă