Nu mă mai tem de întâmplare, căci nu-i nimic întâmplător!

Nu mă mai tem de întâmplare, căci nu-i nimic întâmplător
Ce hotărăște Domnul, este! Când zice El, pune zăvor!
El știe și măsoară pașii, știe câți sunt, câți vor mai fi
Știe ce lucruri stau 'nainte, ce vom lua sau vom jertfi

Până și perii ce căzură i-a numărat și i-a știut
Și tot din ceea ce trăirăm a fost pentru că El a vrut
Ne cântărește și măsoară pașii 'nainte și 'napoi
Nu întâmplarea ni-i conduce, căci însuși Domnul e cu noi!

Căci Dumnezeu ne țese firul vieții noastre-n chip perfect
Gândește blând și cu iubire la orice colț și orice- aspect
Și chiar de e s-apese lutul, El nu o face cu gând rău
Ci vrea ca vasul ce-l frământă, să semene cu chipul Său!

Doamne, în brațul Tău de Tată mă las acum, m-abandonez,
Căci știu că Tu lucrezi ce-i bine, acesta este al meu crez!
Chiar dacă vița nu rodește, chiar de smochinul n-a-nflori
Eu mă voi bucura în Domnul în viața mea cât voi trăi!

Și nu mă tem de întâmplare, căci nu-i nimic întâmplător
Căci El știa ce dor m-apasă 'nainte de a-mi fi vreun dor!
Căci El știa și cum mă cheamă 'nainte de-a mă fi născut
Căci tot a Lui mână suavă m-a pus în pântec, m-a țesut!

Doamne, ai Tăi suntem cu totul! Fă Tu ce știi că e frumos
Tu niciodată nu greși-vei! Ne-ai spus-o Tu, ne-a spus Hristos!
Smulge din inimă tot răul, apasă, Doamne, peste lut
Da-n toat-această frământare, ne fi, o, Tată, și un scut! ~&,"&~
16 octombrie 2021