Nu îți apleca privirea

Cel ce stai azi cu privirea, aplecată-nspre pământ,
Inima îți este plină, de-ntristare, dar și-n gând,
Deznădejdea-ți este haina, gândul tău ea la cuprins,
Și îți spune-ntotdeauna, că tu ești unul învins.

Pe o margine de cale, te așezi încetișor,
Inima încet îți bate, te-ai oprit din al tău zbor,
Pe adâncul cel de mare, sufletul tu ți-ai întins,
Căci prea multe... mult prea multe, șoapte-ți spun că tu te-ai stins.

Nu mai ai nici o nădejde, nici speranță tu nu ai,
Ai plecat mult prea departe, de-acel vis care-l aveai,
Nu mai ai nici lacrimi care, le vărsai cândva odată,
Când stăteai mereu de vorbă, zi și noapte cu-al tău Tată.

Dar creștinule azi cerul, a dat norii la o parte,
Să coboare Domnul slavei, Cel ce spui că-i prea departe,
Lângă tine se oprește, ca să simți tu mângâiere,
În aceste clipe-n care, în adânc simți o durere.

Îți aduce a Sa pace, să nu fii greu tulburat,
Îți aduce-a Sa iubire, să nu spui că ești uitat,
Vrea să-ți dea ție putere, aripi sfinte să îți dea,
Să pornești în zbor spre Țara, veșnică... în slava Sa.

Pe o rază ce-i din soare, azi coboară Domnul tău,
Învelindu-te-n căldură... chiar acu... când ți-este greu,
Chiar acu când spui în taină, că salvare nu mai ai,
Sufletul vrea să-ți ridice, de pe locul care stai.

Tu acel ce stai chiar astăzi, pe o margine de drum,
De deschizi acu tu ochii, Domnul slavei chiar acum,
Lângă tine se așează, și te ia la pieptul Său,
Și de-acolo nu te poate, smulge cel ce este rău.

Tu ridică azi o mână, să te prindă Domnu-ar vrea,
De pe-o margine de cale, să te pună pe a Sa,
De pe-adâncul cel de mare, să te scoată azi la mal,
Să te treacă de furtuna, care-a ridicat un val.

Lasă-l azi să te ridice, doar ascult-al Său cuvânt,
Care-i viu... plin de putere, și în cer, și pe pământ,
Te-a iubit și te iubește, vrea să fii creștine-al Său,
El nu vrea să simți tu greul, care spui că-ți este greu.

Să te scoată la lumină, vrea azi Domnul Dumnezeu,
Bezna nopții să rămână, astăzi în trecutul tău,
Căci Acel ce e putere, este Cel care ți-a dat,
Mântuirea-n dar creștine, fie-ntruna lăudat.