Minunat e cerul

Minunat e cerul care, azi pe tine te așteaptă,
Stă cu brațele întinse, Cel ce-ți este ție Tată,
La o masă ce-i întinsă, amândoi ar vrea să fiți,
Sus în cer, unde vre-o dată, nu veți fi voi despărțiți.

Să pășiți pe străzi de aur, asta Domnul își dorește,
Vrea să îți arate ție, cât de mult El te iubește,
Dăruindu-ți moștenire, o întreagă-Mpărăție,
Care dup-atâta trudă, doar a ta ea ca să fie.

Când acolo vei ajunge, pe cei dragi îi vei vedea,
Vei rămâne-o veșnicie, tu cu ei în slava Sa,
Căci acolo despărțirea, ea nicicând un loc nu are,
Va rămâne-aici durerea, astăzi ce-i nimicitoare.

Vei uita aceste vremuri, grele ce te-au gârbovit,
Vei simți doar fericirea, ce ea este-un infinit,
Și oricine azi încearcă, infinitul să-l măsoare,
El nu poate, căci vre-o dată, ce-i în el margini nu are.

Minunat e locul unde-ți, este scris ca să ajungi,
Chiar de astăzi tu pe cale, doar suspini, oftezi, gemi, plângi,
Când acolo vei ajunge, tu doar te vei bucura,
Inima îți va fi plină, veșnic doar de pacea Sa.

Și acolo vor fi lacrimi, pline doar de fericire,
Este-o Țară minunată, ce-i domnită de iubire,
Ce pe tine te așteaptă, ca să locuiești în ea,
Cu cei dragi și cu Acela, ce-i numit El... Dragostea.