Mileniul trei

Din trecutul infinit sta pe tron un Mare Nume,
Si Acesta-I Dumnezeu cu atâtia soli în lume!
De Renume printre astri ce-I puternic laudat,
N-ar putea sa fie altul decât Vesnicu'Mparat.
Cel ce vine din vecie si se duce-n vesnicie,
Universul stapâneste îl cutreiera si-l stie!
Pe Vestitul Imparat nimeni n-ar putea ajunge,
Iar din râvna pentru bine, El tot raul va înfrânge.
El e vrednic sa primeasca toata slava si marirea,
Fiindca le-a creat pe toate; tine-n palme omenirea!
Este-nconjurat de îngeri, heruvimi si serafimi,
Dumnezeu sta-n stralucire peste lauri, peste culmi.
Iar când stele sclipitoare izbucnesc în bucurie,
Ori când fiii Sai alesi striga-n cânt de veselie,
Domnul Isi primeste slava ce e vesnic meritata
Fiind singur în masura sa primeasca cinstea toata.

Din vecie în vecie nu-i ca El alt Dumnezeu,
Care le-ngenunche toate de la demon pân-la zeu!
El Stapânul tuturora peste heruvimi si îngeri,
Ar putea la razvratiti sa produca mari înfrângeri!
Din-nainte de-a fi lumea ce-a venit prin El la Viata,
Miliarde L-au slujit si-I privesc slavita Fata.
Dar, între ei a fost un înger ce umbla semet prin cer,
Ce-ngrozeste-o lume întreaga el temutul Lucifer!
Ins'Acela Prea Inalt ce nu da la rai...crezare,
I-a taiat atunci puterea sa-l trimita la pierzare!
Ca sa-si piarda stralucirea dintre stele, dintre sori,
Sa-l înghita iadul vesnic unde-s viermi îngrozitori!
Fiindca s-a-naltat pe sine pâna sus la Dumnezeu
Si sa-I fie deopotriva el credea ca nu-i...prea greu!
De trufie fiind plin si cu inima-ngâmfata,
Nu crezuse-ntr-o zdrobire de la Dumnezeu vreodata!
Ori sa-l lase ca s-ajunga dintr-un înger glorios,
O fiinta decazuta plin de hula, ticalos.

El e fiara cea vicleana ce s-a travestit în sarpe,
Când pe Domnul în Eden omul Il urma-ndeaproape.
El e cel care-a mintit în Eden prima pereche
Si sa-l faca sa traiasca tot de-atunci în firea veche!
El e cel care instiga la razboaie si la ura,
Chiar si daca Domnul cere sa iubim fara masura!
Nu-i în Universu'acesta cum e el mai de temut,
Si sa poarte-asa un nume ca sinistrul Belzebut!
El balaur foarte mare ce înseala-ntreaga lume,
Ar dori din Cartea Vietii sa se stearga orice nume!
El e-al nostru mare dusman îndraznet si tupeist,
Caci din înger de lumina a ajuns un Anticrist!

Tot de el s-aduce vorba când se spune de Satana,
Când voia sa-ncurce pruncii sa-L primeasca cu osana.
El ar vrea sa-l ascultam când în noi instiga vrajba,
Sa cadem din Harul Vietii, straduindu-ne degeaba!
Iar când Domnul pentru noi S-a rugat si a postit,
A venit cu îndrazneala si pe El L-a ispitit!
Tot Satana e acela ce la Domnul a strigat,
Sa coboare de pe cruce, sa ne pierdem în pacat.
El e fiul faradelegii care-n Templu va intra,
Ca sa spurce jertfa sfânta si s-o poata spulbera.
El va face sa se-nchine si la fiara multa lume,
Toti acei ce-n cartea vietii nu au fost trecuti pe nume!
Iar dovada de-ngâmfare, ce o poarta-n el mereu,
O va da atunci în Templu, sa se creada ...Dumnezeu!
Insa dup-aceste rele ca si cum n-ar fi-ndeajuns,
Va calca-n picioare totul el crezându-se neînvins.

Dar prin faptul ca la Dmnul nu e bine sa te-nalt,
Va trimite-atunci un înger ca sa-l puna într-un lant!
Si balauru'ngânfat, sarpele cel vechi si mare
Care-nseal-o lume-ntreaga ca s-o duca la pierzare,
Va fi legat cu grija si-aruncat jos în Adânc
Sa nu mai fie ura de la buni' si pân-la prunc!
Si va fi tinut acolo pentru mia cea de ani,
Ca sa scape omenirea de razboaie si dusmani.
Pe pamânt va fi o pace si de ONU mult visata,
Ca sa nu mai fie lumea de rachete asa stresata.

*

Când din ceruri Imparatul pe pamânt din nou coboara,
Uragane si taifunuri toate atunci or sa dispara!
N-or sa fie boli si ciume, sinucideri, inundatii
Iar spre ura si minciuna, nu te-or mai înpinge altii!
Chiar si lupul fioros care nu-i un ierbivor,
Se va însoti cu mielul, chiar de-a fost un carnivor!
Iara regele din stepa cum e leul printre fiare,
Va trai atunci în pace printre oi, pazind mioare!
Iar din sabii se vor face seceri, coase cât si pluguri,
Dar nici bombe n-or sa fie sa mai arda multi în ruguri!
Seisme, nu vor fi ca pamântul sa-l mai miste!
Nici ogive nucleare sa murim ca niste...muste.
Israelul va îmbraca o mantie-n sarbatoare,
Când popoare pentru Domnul vor ajunge la închinare.
Fiindc-acel care-a umbrit lumea în dureri si jale,
Va fi-nchis si ferecat, în pofida "vrerii" sale.

"Inainte sa Ma cheme" - spune Domnul iertator,
"Voi privi atunci în graba spre iubitul Meu popor"!
Caci viata în Mileniu se va-ntinde zile multe,
Când le iarta Tatal toate si de El or vrea s-asculte.
Nu vor creste vite multe pe straini sa-mbogateasca,
Si nici case nu vor face ca de hoti sa le pazeasca!
Tot ce ei atunci vor face pe pamânt or stapâni,
Si în cele zece veacuri ce-au zidit vor mosteni.

*

Apoi, niste "lojii" de domnie se vor instala îndata,
Sa se-ajeze atunci în ele cei ce-or tine judecata!
Si în fata celui juriu ce în ceruri va fi pus,
Vor veni cu toti aceia ce-au fost martori, lui Isus!
Fiindca n-au slujit la fiara, la proorocul minciunos,
Vor iesi din nou la viata si vor fi ai lui Cristos.
Fericiti sunt toti acei care-au prins prima-nviere,
Ca în mia cea de ani ei sa n-aiba vreo durere.
Fericiti vor fi martirii care n-or avea pecetea,
Caci în ceruri pe vecie, nu-i va prinde foamea, setea.
Nu va fi uitat nici unul care-a plâns si a rabdat,
Când în drum spre Canaan ei pe Domnu-au laudat.
De aceea sa fii gata caci curând El va veni,
Cu fiinta ta întreaga catre cer tu poti râvni!
Si asa noi catre glorii s-alergam acum cu totii,
In secret veni-va Domnul cum în noapte umbla, hotii.