Mama si copiii

Mama si copiii

1. Într-un sat îndepărtat
Ce de lume e uitat
Singur între munți și văi
Între păduri si mări

2. O casă deabea ce se zărea
Printre frunzele, soarele zâmbea
Si apa cum lin curgea
Ce frumos se vede priveliștea

3. Și cum păsărelele cântau
Din pom în pom zburau
Pe Dumnezeu îl lăudau
Pe El îl binecuvântau

4. În casă locuiau
Mama si copiii
Copii ai Domnului Isus
Copii ai Tatălui de sus

5. Și acești frumoși copii
De la marginea pădurii
Privind ce frumoasa-i priveliștea
Încep a se juca

6. Cum copiii afară se jucau
Despre Dumnezeu cântau
Erau copii, erau fericiți
De a lor mamă, iubiți

7. Mama uitându-se la ei
Cât erau de mititei
Cum frumos ei se jucau
Pe Dumnezeu îl lăudau

8. Ce bucurie-n sufletul mamei
Lăudân-d pe Domnul Slavei
Pentru acești frumoși copii
Pentru ai săi fii

9. O mamă prea fericită
De ai ei copii, iubită
Mereu Lui se ruga
Pentru binecuvântarea sa

10. Copiii împreună la adunare
Cu mama mergând pe cale
Merg voioși și-s bucuroși
Slăvindu-l pe Hristos

11. Copii crescuți în adunare
Mergând pe a Sa cale
Cu dor și lacrimi cântau
Pe Dumnezeu îl iubeau

12. Copii cu frică și temere
Pentru Cuvântul Său
Uniți în rugăciune
Un exemplu pentru lume

13. Cât mici copii erau
Lui mereu se rugau
Pe mama o iubeau
Lui Dumnezeu îi slujeau

14. Copiii au început să crească
Pe mama s-o părăsească
Și apoi încet, încet
Pe El să nu-l mai slujească

15. Au apucat căi greșite
Cu atâta ură și ispite
Cu lucruri necurate
Și urâciuni blestemate

16. S-au întors în păcat
De Dumnezeu s-au lepădat
Căci acum ei au crescut
O nouă viață si-au făcut

17. Pe mama, rar o vizitează
De când pe calea asta largă
Ei viața și-o petrec
Acolo unde se înec

18. Dar mama atât de dezamăgită
De ai ei copii, rănită
Tot pe genunchi se așează
În fața Lui lăcrimează

19. Credincioasă ca altădată
Copiii, pe brațe îi poartă
Căci la fel de mult îi iubește
Căci prin Domnul se-ntărește

20. Bucuria din sufletul mamei
S-a rătăcit în lung și-n lat
Căci pe Domnul l-au lăsat
Și altă cale au urmat

21. Noaptea, nu sunt acasă
Sunt pe căile lumii aleasă,
Sunt prin locurile murdare
Pe căile cu chin si jale

22. Ea perdeaua și-o trage din neam
Și cum ploaia bate pe lan
Și privește prin ploaia deasă
Copiii, nu se întorc acasă?

23. Oare au uitat de mine?
Oare nu știu că au o mamă?
Oare nu știu că vărs lacrimi?
Oare nu le e teamă?

24. Cu vocea ei duioasă
Copiii îi chema în casă
Despre Dumnezeu le vorbea
Despre mare iubire a Sa

25. Dar acum strigătul ei
Numai are nici-un farmec
Căci numai sunt mititei
Să fie mama după ei

26. Într-o zi, sărmana mamă
Pe corp i-a ieșit o rană,
Suferinței lungi și grele
Suferinței cu sare peste ele

27. Tot mai dureros a devenit
Rana ce i s-a înfipt
Tot mai grea e viața sa
Și pacea a plecat de lângă ea

28. Tot cu gândul la ai săi fiii
Oare pe unde or fii?
Căci e slabă și bolnavă,
Pe copii ar vrea să-i vadă

29. Boala a răpus-o la pat
Și tot mai descurajată
Căci copiii nu o vizitează
Lângă ea nu se mai așează

30. Acasă ei s-au întors
Dar prea târziu a fost
Căci mama a plecat
În urmă i-a lăsat

31. Un lucru o mai frământa
De cei din urma sa
Căci singuri vor rămânea
Pribegind în lumea rea

32. Acum acești doi frați
Pe mama ar dorii s-o vadă
Cum le pune pe masă,
Pâinea, supa caldă

33. La mormântul mamei
Pe genunchi îmbrățișati
Plâng acești doi frați
Cu capul în pământ, întristați

34. Ea a plecat la Domnul
Călătoria și-a sfârșit
Pe Domnul l-a urmat
Și Lui i s-a predat