Mai vino, Parinte!

Mai vino din zarile-adanci si uitate
Cu ganduri alese din lumi departate
Paseste spre mine tacut, si aduna
Speranta, iubirea si doruri nestinse
Si-n zorii de zi da-mi nadejdi neinvinse
Si-o viata mai buna!

Mai vinosa stau in uimiri colosale,
Sub cerul senin, sub aripile Tale.
Iar vantul sa-ngane eternele soapte
Ce-aduc fericirea plapanda, firava...
Si-ar merge spre Tine fiinta-mi bolnava,
In miezul de noapte.

Mai vino si plange cu mine-mpreuna
Sub cerul de stele, sub clarul de luna.
Petrec clipe multe pe culmi ireale:
Si-astept sa-mi soptesti indraznet: "Nu te teme!"
Primind izbavirea prin mii de blesteme
Din mainile Tale!

Tarziu, in suspine fiinta-mi adoarme
In lumea cladita din ura si arme
Prin vise distruse si-aduceri aminte,
Pasind istovit pe-ale vietii coline.
Te strig printre lacrimi: "Mai vino la mine!
Mai vino, Parinte!"