Mai mulți de patruzeci s-au adunat

Mai mulți de patruzeci s-au adunat

Mai mulți de patruzeci s-au adunat,
Era atunci... în zori de dimineață,
Mai mulți de patruzeci s-au adunat,
Căci îl voiau pe Pavel condamnat,
Şi nu doreau ca să-l mai vadă-n viață.

Mai mulți de patruzeci au fost uniți,
Ei s-au legat cu mare jurământ,
Mai mulți de patruzeci au fost uniți,
Ei nu erau din cei neprihăniți,
Şi au făcut un aspru legământ.

Au hotărât atunci să nu mănânce,
Şi nici chiar apă să nu bea defel,
Au hotărât atunci să nu mănânce,
Pentru că şi-au dorit ca să-l arunce,
Pe sfântul Pavel într-un greu măcel.

S-au dus la preoții cei mai de seamă,
Şi au făcut un plan foarte viclean,
S-au dus la preoții cei mai de seamă,
Şi la bătrânii cei cu legea-n mână,
Să-l ducă a doua zi la căpitan.

Dar un copil de parte bărbătească,
A auzit de-această cursă rea,
Dar un copil de parte bărbătească,
S-a dus la Pavel ca să îi vorbească,
Despre tot planul care se făcea.

Şi Dumnezeu care din cer veghează,
Nu-a îngăduit acest plan neânțelept,
Şi Dumnezeu care din cer veghează,
A hotărât să-l scape viu, prin pază,
Pe Sfântul Pavel, vorbit pe nedrept.

Era atuncia ceasul trei din noapte,
Când Pavel spre Cezarea s-a pornit,
Era atuncia ceasul trei din noapte,
Când Domnul hotărî ca să îl scape,
Cu braț puternic El la ocrotit.

Aşa lucrează Cel atotputernic,
Cu-acei ce pe deplin se-ncred în El,
Aşa lucrează Cel atotputernic,
De vrei să fi de Domnul Isus vrednic,
Ca Pavel să te-ncrezi şi tu la fel.