Iudida mama mea ( forma corectă)

Iudida, mama mea(forma corectă).


Chip frumos, inimă mare,
Mama-n vis, ades mi-apare.
Viața și-a sacrificat
Să ajung om învățat.

Și s-a stins, în chinuri grele,
Nefiind leac, pentru ele.
Se simțea cumplit de rău,
Striga des, la Domnul său.

Se temea când rânjea colții,
Neagra, stăpânire-a morții.
Pentru-o clipă, căci curând,
Lângă pat, sta Mielul blând.

N-a lăsat-o-n voia sorții
Când trecea, prin valea morții,
Arătând în trupul Lui,
Urma fiecărui cui.

Se vedea pe pielea, Sa,
Dungi de bice, de curea.
Mama, a privit spre mine
Și-a plecat, cândva revine! ...

Moartea, n-avea cum să țină
Pe Cel, Ce-i lumii, Lumină.
Trecea-ncet pe lângă pat,
Fiul Celui Preaînalt.

O purta pe Sfânta-i mână,
S-o înalțe în, Lumină.
A văzut din astă viată
Pe Domnul Isus, la Față.

Durerea pe chip s-a șters,
Când la DUMNEZEU, au mers.
Va găsi-o-n sulul cărții,
După ruperea peceții.

Trupul, în țărână pus,
Îl va învia, Isus.
Iar când va-nvia odată,
Nu vine la Judecată

Ci, pusă va fi la dreapta
Așa, cum avea și fapta.
Nu-i în valea plângerii
Ci in Cer, cu îngerii.

Azi, doi frați se țin de mână,
Dorm aproape de o stână.
Mă așteaptă cu răbdare
Din sat, spre soare răsare.

13.01. 2019.
Moldovan Pavel