Iubirea cea divină

Ooo... iubire cea divină, ce îmi dai mereu fiori,
Te iubesc... inima-mi strigă, de cu seară până-n zori,
Dar și-n zorii dimineții, strig-a mea privire-n sus,
Te iubesc, rămâi cu mine, pân-răsare un apus.

Ooo... tu dulce mângâiere, ce cobori când strig mereu,
Ești atât de minunată, căci în timpul când mi-e greu,
Eu te simt întotdeauna, și-acel greu este ușor,
Căci îmi umpli tu ființa, cu putere și cu dor.

Ooo... tu bunătate care, zi de zi te înoiești,
Tu ești cea care îmi spune, cât de mult Tu mă iubești,
Tu ești cea care mă face, pasul meu să îl grăbesc,
Și-a mea gură ea să spună, Domnul meu mult te iubesc.

Ooo... tu milă ce întruna, peste mine ai venit,
Și tu-mi faci să-mi strige gura, Doamne fii mereu slăvit,
Tu-mi deschizi de dimineață, ochii să te văd Isus,
Tu îmi ții a mea privire, ațintită doar în sus.

Sunt atât de minunate, mila... bunătatea Ta,
Și iubirea ce-mi aduce, biruință-n clipa grea,
Și-acea mângâiere care, ea coboară cu alin,
Să îmi ducă lângă Tine, gândul meu când eu suspin.

Minunat ești Doamne sfinte, căci în toate doar Tu ești,
Vreau să-ți mulțumesc Isuse, că-n spre mine Tu privești,
Căci a Ta privire Tată, este-n luptă scutul meu,
Laudă pe-această cale, îți aduc Ție mereu.