Între noi și între moarte

Între noi și între moarte
Frați creștini, e doar un pas.
Nu știm gongul cånd va bate,
Cånd vom fi chemați acas".

Nu știm când va fi răpirea,
Sau când vine-al morții sol.
Dar știu bine că Mesia,
Ne va-ntâmpina pe nor!

Suntem rodul suferinței,
Rodul jertfei din Calvar.
Imnul sfânt al biruinței
Răsună, că-s vremi de har!

Pentru cine gemi și plångi
În viața de pribeag?
Pentru cine alergi și strångi,
Ți-e pămåntul atât de drag?

Pentru cine-ți dai tu vlaga,
Pentru țara ce-a din zare?
Nu da raiul, nu da slava
Pentru lucruri pieritoare.

Taie funiile firii
Ca să nu bocești la urmă.
Rupe lăstarii amărăciunii,
Pånă visele-ți se curmă.

Până nu vin zile rele
Când vei spune: "E prea târziu. ."
Nu găsesc nici o plăcere,
În al vieții trist pustiu. .

Până nu se-mpuținează
Acei ce macină bucate,
Până ochii-ți fac de strajă,
Pân"nu te-nspăimânți de moarte.

Până nu se-ntoarce lutul
În țăråna nedorită,
Împacă-te cu infinitul,
Om cu unima împietrită.

Pune-ți viața în rânduială,
Pune răului hotar.
Nu trăi așa-ntr-o doară. .
Va fi scurt timpul de har.

Viața pe pământ e-o taină,
Prețuiește-o, dă-i valoare.
Dezbracă a răutății haină,
Te va duce la pierzare. .

Ține-ți trupul bine în fråu
Nu-i da ce-i poftește firea,
Ca să nu plångi mai târziu
Când se năruie zidirea.

Omule, viața-i scurtă,
Trecătoare-i ca un vis,
Vino în grab la pocăință,
Cât timp cerul e deschis.

Iar acei ce-a-ți încheiat
Legământ cu Domnu-n apă,
Fiți exemple de urmat.
Fiindcă vremea e aproape

Cånd Stăpånul se va n-toarce,
Ca să-și ia la cer poporul
Noi să fim găsiți în pace,
Să putem străpunge norul,

Cu toți sfinții de prin vremuri,
Cu a Lui Isus Mireasă,
Ne vom strànge-n mii de stoluri
Mielul ne v-a duce acasă!

Nu va fi nici o zăbavă,
Tot ce-i scris se va-mplini.
Vine Mirele cu slavă,
Să-și răpească ai Săi copii!

Pregătirile sunt gata,
Freamătul din jur ne spune,
VINE DOMNUL, MARANATA! !
Vine Acel ce-a spus că Vine! ! !

Omenirea-și simte apusul,
Și de umbre se-nfioară.
Pentru sfinți începe urcușul,
Spini, batjocură, ocară. .

Prea mulți ani am mers pe moale
Către țara dintre stele,
De acea mulți se-n moaie
Când aud de vremuri grele.

Mulți au intonat cântarea:
"Suntem gata ca să ne jertfim"
Acum, li-e inima ca ceara,
Și-n cântare ades mințim...

Doamne, îndură-te de noi,
Vorbim mult, trăim puțin
Doar la greu și la nevoi
Ne smerim, ne pocăim.

Vrem ca să sfârșim cu bine
Scurta noastră pribegie,
Că-i prea multă stricăciune
Nepăsare și mândrie.

Ațipit-au și străjerii,
Proorocesc parcă în somn.
Compromitu-s-au păstorii,
Mulți au numai frunze-n pom. .

Tăvălugul încercării
Ne va prinde în ațipire,
Vai ce mulți vor pierde zborul
La a Domnului venire...

Vai ce plåns, ce jale mare,
Va vui întreg pămåntul,
Ne-nțeleptele fecioare,
Vor lipsi la sărbătoare,
C" au disprețuit "Cuvântul".

Duh Preasfånt, fă o strigare,
Pånă nu e prea tårziu!
Pånă Mirele nu-apare,
Pånă Domnu-l bun și Viu,
Este plin de îndurare!

Să ieșim din ațipire,
Să lăsăm al lumii val.
S"avem parte de răpire,
Pân" mai curge-al milei har.

Nu știm cånd lăsa-vom glia
Cånd veni-va al morții sol.
Dar dorim cu Tine, Mesia,
Să ne întålnim pe nor!

Amin
04 Oct 2021
Iany L