Intinerar al vieții

Itinerar al vieții



Ne-ai îndulcit, DOAMNE
Cu mierea albinelor,
Gustul nepieritor al pâinii
Cu mireasma și floarea grădinii,
Cu apă, din al Stâncii izvor
Și mai ales, cu Harul Luminii,
Gândirii noastre, n-ai pus zăvor
Simțirii, memoria amintirilor,
Faptelor, MARELUI ZIDITOR
Numai că, a Ta măreție
Ne-a tulburat în mod repetat
Cînd la orice mică mânie
Comitem adesea păcat,
De ni-e sufletul, ca uscata pustie
Dar Îți lepezi mânia
Și-nlături nebunia
Iar, a Ta dulce iertare
Aduce o boare și un val
De ploaie, în pustia care
Ajunge grădină, pe-al Eufratului mal
Și-n suflet revine
UITAREA DE SINE
Și uitând de oftat
Aplecați, ca un mac
Și-n genunchi te-am rugat
Sa uiți fiecare păcat,
Să ne tai orice iuțime
Să ne ții, lângă Tine
În această lume a firii.
Nădejdea ne poartă
Pe drumeagul iubirii
Când bați, Doamne,
La a inimii poartă
Și-Ți deschidem, îndată
Cu dragostea toată
Fiindcă, mă mir, Părinte,
De iubirea fierbinte
Ce le-o pui înainte
CELOR CARE-AU GREȘIT
Dar pentru car, Hristos a murit! ! ...
Și din sufletul lor, urgisit
Toată răutate-a fugit
Când, Ți s-au măturisit
Pe e, i cu drag i-ai primit.
Mă întreb care părinte
Iartă pe cei ce/nainte
S-au decis, unicul Fiu, să-I omoare
Și/nainte să-l chinuie tare
Oricât ar fi rugămintea de mare? ? ...
Doar, Tu Dumnezeule... dai iertare
Celui sigur, că n-are scăpare
Apoi ne pui la-ncercare
Tocmai în slăbiciunea ce-o are fiecare
Dar ne dai și-o-ncredere mare.
UNII DECLARĂ CĂ N-AU SLĂBICIUNI
Fiind mari, tari și drepți
Dar acestea-s minciuni
Dacă nu se căiesc/niciodat
De ce-au zis, cad precis intr-un mare păcat,
Ce neiertat îi coboară-n Abis.
Te rugăm cu mare umilință
Scapă-ne de păcatul ce des ne-amenință,
Că degeaba vrem să ne schimbăm cumva
Dacă-n lucrul acesta, nu facem, voia Ta
Și degeaba fugim, ca Iona, de TINE
Că știi naivitatea, ce ne rămâne,
Toate le cunoști, dinainte Părinte
Știi ce gând ne-ncolțește în minte.
Uneori ne arăți lucruri bizare
Care parcă ne pun o-ntrebare
(lucrurile Tale au toate-nțeles
Mai ales când ni le arăți mai des)
Întrebare, ce pune la-ncercare
CHIAR PE CEL ALES
Și ferit de minciună
Pare să spună:
-Răspund la-ntrebare
Dar, mai lasăm-o lună! ...
Oricum, cunoști răspunsul oricui
Dar vrei să vezi, sinceritatea lui,
Sau duhul scăldat în minciună
Dacă o minciună, se pregătește să spună
Cănd știi, că Te minte, la urmă,
Ți-aduce-n priviri nori mari, de furtună
Și foc de pucioasă și-amar își asumă.
C-așa a mințit de la-nceput, Șarpele șiret
Ce-a voit să se ridice
Și să aibă, Slava Creatorului Drept
Iar, ca Luceafăr să rămână,
I se părea că-i prea puțin și nedrept.
Făurit de la-nceput, de-a Ta mână,
A plăsmuit curând o mare minciună
El a gustat al măririi pahar
Și din invidie, Ți-a ajuns adversar
Plata acestei nedrepte-nălțări
E Jalea, celei mai spectaculoase, căderi.
Adepții lui, pregătiți de măcel,
Vor arde grozav împreună cu el
Și-alături, de Fiară, prorocul mincinos
Și moarte
Foc și chin veșnic și-au ales prin nedreptate.
Tu, celor aleși și tari, în credință
Le vorbești ingăduitor, prin a lor
Conștiință,
Cei insă lipsiți cu totul de ea
Aparțin cu totul, Altcuiva
Amăgitorului, oricărui popor
Dar dacă cumva-Ți cere clemență
Îl ierți și îl iei, în a ta evidentă.
Cel ce-i de Diavol, posedat
ASCUNDE CREDINȚA, CE I-AI ÎNCREDINȚAT
Dar cu-o credință, cât un grăunte
Recunoscându-și fiecare păcat
Și păzind tot, ce Tu i-ai lăsat.
Își recunoaște greșeala și-o etalează,
E UN FAPT, CE PENTRU TINE, CONTEAZĂ
Și credința aceea, cât un grăunte
Milostivirea Ta, o face un munte
Atunci orice i-ai cere va împlini
Și Viața, de veci, i-o vei hotărâ in aceeași ZI.
Mă-ntreb, pe pământ cât valorează o zi,
Comparativ cu veșnicia fericită, ce-o va primi? ? ...
Chiar o singură zi aici murdărită
De-a noastre păcate
Dacă nu le-Ai uita, ne-ar conduce la moarte
Așa e și cu bucuriile mici, vinovate, deșarte.
Cu mâna Ta dreaptă, ce doar binele face
Păcatele toate le-alungi la o parte
Acum, robii tăi, Îți cer bucurie și pace,
Tu, de toate le dai și oricare bine le-ai face
Primesc înțelepciune și încredere multă
Orice poruncă-mplinesc și Te-ascultă
Te iubesc, au credință, in Tine
Și vin, la Hristos cănd îi chemi, Stăpîne
Și-s mesagerii Tăi, pe pământ
Trăiesc cu-a Ta, pâine și răspândesc
Ceea ce le-ai dat, din Cuvânt.
Orice sfat sau poruncă ascultă
Îți răspund la chemări imediat
Cu incredere multă
Nu ezită defel
ȘI-ți răspund, cum făcea, Samuel:
-Vorbește, DOAMNE, robii Tăi, ascultă
Tu, Raiul le dai
Și miere, din stâncă
Și Apa Vieții
Și Pacea Ta, Sfântă
Fericire de tot negrăită
Și-a Ta iubire, DESĂVÂRȘITĂ,
Trăiești intre ei
Ca o Cloșcă, păzind puii săi
Legămintele Tale, le-Ai împlinit
DUMNEZEU DUH ȘI FIU DESĂVÎRȘIT
ÎMPĂRATUL, CE NE IA ÎN VĂZDUH,
CU BISERICA SA, SFINȚITĂ PRIN DUH.
Moldovan Pavel
31.07. 2021.
ALBA IULIA