Glas de-avertizare

Glas de-avertizare.

Pe pământ, acum este ceaţă şi negură mare!
Dar, o, Doamne, peste copiii poporului Tău,
Întunericul funest ce pluteşte peste popoare
Eeste risipit de lumina iubirii, ferindu-l de rău,
Să treacă cu bine peste-al întunericului hău!

Trăim azi un timp!... Timp al zilelor din urmă!
Timpul, când copiii Tăi sinceri se pregătesc!
E seară! Ei se strâng mai aproape de turmă
Şi la Templul cel Sfânt, cu dragoste clădesc
Spre-a fi gata de-ntâlnire, căci zorii se ivesc!

Ei gem şi plâng, şi suspină pentru dreptate!
Ea este călcată-n picioare în piaţa de obşte!
Se clatină temeliile tuturor celor ce în spate
Îşi ascund faptele...despre care se vorbeşte
Şi uită că va veni o zi, în care se răsplăteşte.

Poporul Tău, Doamne, este din greu apăsat,
El e pus la probă, prin veghere şi statornicie,
Căpeteniile lui mândre,... şi-au scos la mezat
Rolurile ce le revin, pledând cu îndărătnicie
Pentru a stăpâni, nu pentru pace şi armonie.

Ele nu văd cum sunt; nici reci, nici în clocot,
Şi cred ca deja sunt bogate şi s-au îmbogăţit,
Peste tot sunt ceremonii în sunete de clopot
Semn ca se apropie iute, de-al vremii sfârşit
Căci zilele sunt numărate şi curg spre asfinţit.

Nu simt nevoia imperioasă, de aurul curăţit,
Nici de hainele de in alb, pentru îmbrăcare,
Nici de alifia de ochi, care li s-au împăienjenit
Şi nu mai văd calea sfântă pentru-ndreptare
Umblă cu capul în nori, cu ochii după-nălţare.

Scoate Doamne la timp, pentru poporul Tău,
Căpetenii păstori care să păstorească turma,
Nu să se păstorească pe ei din rău în mai rău,
Ci să instruiască poporul, pentru ce va urma,
Fiind la datorie şi ţinând bine în mâini cârma!

Iată, vremile de-acum ne anunţă prin semne
Căci ele vor fi grele si vor fi vitrege şi pustii,
Vor pieri glasurile care-ar putea sa îndemne,
Dar atunci va fi tardiv, de a trece peste urgii,
Nu s-o mai putea mijloci, în faţa marei mânii.

Căci îngerul va lovi, prin puterea exemplului
Pentru a aduce aminte că Domnul a judecat,
Mai întâi pe acei, care stau la uşa Templului,
Pe păstorii nedemni ce pragul sfânt au călcat
Păscându-se pe ei, şi Cuvântul n-au ascultat.

Îngerul va continua, ucigând şi tineri şi copii,
Pe toţi care de Cuvânt nu au vrut să asculte,
Şi cu niciun chip, ei nu vor fi scăpaţi de urgii
Dacă semnul sigiliului, nu va fi pus pe frunte
De îngerul care spre cer începe să se avânte.

Flavius Laurian Duverna
08 februarie 2007