Frumusețea Tatălui

Cu ochii ațintiți spre zările albastre
Cu sufletul îngenuncheat 'naintea Ta
Mă înfășoară doruri multe și măiestre
Gandidu-mă la frumusețea, la splendoarea Ta.

Cum din nimic, Tu ai făcut ființa
I-ai dat suflare și un țel divin
Și-a înflorit pe loc în piept dorința
De-a Te sluji pe Tine, Domn preasfânt.

De-a preamări al Tău scump și drag Nume,
De-a laudă tot ceea ce Tu ești!
De-a înțelege dragul ce Te poartă
Să mă iubești, să mi Te dăruiești!

Așa cum mirele așteaptă dulcea clipă
Să își zărească scumpa lui mireasă
Așa dorești și Tu, al meu sfânt Soare
Să mă scufund la pieptul Tău de Tată.

S-alungi orice ispită care iese-n cale,
Să risipești norul cel plumburiu
Să 'ndepărtezi săgețile vrășmașe
Și să-mi adapi ființa din Izvorul Viu.

O, ce Izvor de ape limpezi și curate,
Își face drum prin clipe cenușii,
Ce har măreț e să Te știu aproape
Și Mâna-Ți blândă care leagă răni!

Cum mă-nconjori cu dragoste duioasă,
Cum îngrijești de mielușeii Tăi
Ca nici unul dintre ei să nu se piardă,
Sau să alunece prin dureroase văi.

Tu pui obstacol valurilor mării
Ce dau năpraznic in corabia mea,
Tu mustri vântul care stă-mpotrivă
Chemându-mă pe ape, vin, la porunca Ta.

La glasul de Stăpân, toate Ți se supun
Și eu, a Ta făptură, m-aplec în umilință,
Știind că tot ceea ce am și tot ce sunt
Îți aparțin deplin, cu-ntreaga mea ființă.

Rămân încrezător și-n ziua care vine,
Fiind convins căci tot Tu ești la cârmă,
Și mulțumesc de harul ce zi de zi mă ține,
Pân' voi vedea sclipirea splendorilor divine.

Amin

12 februarie 2021