Femeia

Mii de ipoteze, mii de presupusuri
Venind din răsărit spre-ntinsele apusuri
Făcând o vâlvă mare: „De unde vine omul?"
Spre final nesigur i se îndreaptă tonul.

Oameni zişi: "Celebri" - s-au ridicat pe rând
Făcând ca teoria ce le-a venit prin gând
Să fie cunoscută de-ntreaga omenire
Să fie dovedită prin fapte, prin trăire

Oricât de importante au fost toate acestea
Oricât de multă lume le-a însuşit povestea
Fost-au un foc de paie cu flacără puţină
Nereuşind să facă cât de puţin, lumină.

Există însă-o Carte, o Carte-adevărată
Ce dăinuie din veacuri, e sfântă şi curată
Ea este îndreptarul, în ea găseşti povaţa
În ea e Creatorul, originea, viaţa.

Prin ea descoperit-am cum Însuşi Dumnezeu
A hotărât odată trecând în planul Său
Să facem om din lut, să samene cu Noi
Şi-un sprijin potrivit în cazuri de nevoi.

Adică: „Femeia", fiinţa-ncântătoare
Ce-şi manifestă-n toate iubirea cu ardoare
Ce cuplu minunat, pereche potrivită
Femeia nu poate să fie-nlocuită!

Deşi prin ea păcatul găsit-a mai uşor
O cale fără piedici, spre dezastrul lor!
Femeia tot rămâne la locul ei de cinste
Primeşte şi dă sfaturi ca orişice părinte.

Femei cu nume mari au fost de la-nceput
Ca Sara, ca Estera, ca Ana şi ca Rut
Deşi ele trecut-au de mult în veşnicii
Rămas-au pentru noi mereu aceleaşi, vii.

În „Era noastră" însă e cazul minunat
Prin tânăra fecioară... Domnul întruchipat
Ce splendidă lucrare, Marie mare eşti
Te cântă chiar şi Cerul prin cânturi îngereşti.

Femeile de astăzi au ce învăţa
Modeluri sunt multe şi se pot urma
Trebuie voinţă, râvnă şi îndemn
Nimic uscăciune ci verdele lemn.

Nu moda, nu părul, nu haina să fie
Culoarea femeii ce-i dă măreţie
Ci cinstea, credinţa, nădejdea, iubirea
În toate acestea să-şi vadă trăirea

Să-şi crească copii în spirit divin
Să aibe un cuget curat şi senin
Să-şi iubească soţul cum i se cuvine
Să fie exemplu la rău şi la bine.

Mai presus de toate ţinta ei supremă
Dumnezeu să-i fie şi viaţa eternă
Spre desăvârşire cugetul să-ndrepte
Şi-ntâlnirea sfântă cu drag s-o aştepte.,

De tânără eşti, primeşte ce-ţi spun
Nu fă multe staţii pe-al vieţii drum
Căci ochii te-ndeamnă mereu ca să stai
Nu le da crezare, goneşte spre Rai.

Celor mai în vârstă le-adresez un sfat
Fiţi mereu alături lângă-al vost' bărbat!
Nu poveşti sau basme să aveţi pe buze
Nu vorbiţi de alţii, astea nu sunt scuze.

Ci mereu îndemnuri, cuvinte potrivite
S-aveţi din belşug în cazuri ivite,
Să stingeţi focarul, s-ajutaţi la greu
Şi-n inima voastră să stea Dumnezeu.

Căutaţi ca-n toate s-aveţi gingăşie
Nu pe termen scurt, ci chiar pe vecie
Să luptaţi cu arma dragostei divine
Să doriţi în viaţă tot ce este bine.

Dorim ca femeia, „Femeie" să rămâie
Acest nume scump să-l poarte pe vecie
Să nu-l murdărească cu nimic nicicând
Nici printr-o vorbire, purtare sau gând!

Să nu uite însă că dintr-o coastă este
Bărbatu-i este capul şi cel ce o iubeşte
Să-şi amintească-n toate de Creatorul său
Că nu-i un om oricare, ci însuşi Dumnezeu.

Te rugăm Isuse să ai în vedere
Ca tot ce-i femeie să aibe putere
Să-şi poată păstra steagul tot mai sus
S-ajungă în ceruri, unde lacrimi nu-s.
Amin