Fă-mă, Doamne, alb ca neaua

Fă-mă, Doamne, alb ca neaua,
Să am sufletul curat
Într-o lume-așa ca smoala,
Îndesată de păcat.

Fă-mă, Doamne, ușor ca pana,
Să fiu dezlegat de glie,
Când vei face semn cu mâna
Să mă înalț spre veșnicie.

Fă-mă, Doamne, greu ca plumbul
În credință și-n răbdare,
Plin de pace să-Ți port jugul
Ce mi-e dat aici sub soare.

Fă-mă în gând curat ca roua,
Vorba mea să fie aleasă,
Să nu știu ce-nseamnă ura,
Clevetirea stricăcioasă.

Sădește în mine a Ta iubire,
Și-o blândețe ca a Ta.
Sunt prea mulți conduși de fire,
Ce-mi fac crucea și mai grea.

Sunt destui ce caută roade,
Dar la alții, nu la ei,
Rodul lor e numai frunze,
Frunze goale câte vrei.

În ei nu lovesc străinii,
Ce să faci cu pomi uscați?
Soarta lor o au păgânii,
Smulși și-n gheenă aruncați.

Dă-mi din sfânta-nțelepciune
Să iubesc, să rabd, să iert,
Pân' la straja care vine,
Să fiu, Doamne, înțelept.

Duhul Sfânt mereu să-mi fie,
Călăuză spre Cetate,
Uleiul sfânt, puterea vie,
Să ardă-n mine zi și noapte.

Fă-mă, Doamne, sfânt ca Tine
Fără urme de păcat,
Când Hristos pe nori revine,
Să am cugetul curat!