Eşti botezat cu Duhul Sfânt?

EŞTI BOTEZAT CU DUHUL SFÂNT?

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Eşti botezat cu Duhul Sfânt?
E întrebarea
Prin ce poţi tu să spui: "Da, sunt!"
Prin ce dovezi, prin ce cuvânt,
Ai dezlegarea?

Căci ucenicii s-au rugat
Cu stăruinţă
Iar Duhul Sfânt s-a revărsat,
Şi-astfel pe toţi i-a botezat
După credinţă.

De-abia atunci s-a împlinit
Măreaţa revărsare,
De care ISUS a vorbit,
Iar ucenicii au simţit
Divina cercetare.

În pieptul lor era un foc
Venit din înălţime,
Încât i-a clătinat din loc
Ca pe Aaron şi pe Ţadoc
Preoţii din vechime.

În limbi străine au vorbit
S-audă fiecare,
Că Dumnezeu a împlinit
Ce-a fost prin Duhul profeţit
În vechea aşezare.

O sută douăzeci erau
La marea sărbătoare,
Evreii oaspeţi se mirau
Când auzeau cum ei vorbeau
Cu câtă-nflăcărare.

Iar Petru tuturor le-a spus
Ca să priceapă,
Că e botezul cel de sus
Cu Duhul Sfânt, de la ISUS,
După botezu-n apă.

Făgăduinţa-i pentru toţi
În număr cât de mare,
Şi-ai voştri fii, şi-ai voştri 'nepoţi
Ca să slujească de preoţi
Prin Duhul la altare.

Chiar Petru a rămas uimit
Deasupra pe terasă,
Când Domnul i-a descoperit
Că şi pe neamuri le-a primit
La dreptul de Mireasă.

Corneliu se ruga duios,
Sutaşul de-altădată,
Omul de bine şi milos
Ce se simţea că-i păcătos,
Un înger i se-arată.

Şi mesagerul minunat
La Iope îl trimite.
Corneliu n-a mai aşteptat
La Iope solii au plecat,
Pe Petru să-l invite.

Şi-n casă la sutaş miraţi
Rudele apropiate,
Erau cu toţii adunaţi
Acei ce-au fost întâii fraţi
Cu inime mişcate.

Şi-n timp ce Petru din Cuvânt
Vorbea de Salvatorul,
S-a revărsat cerescul vânt
Botezul Duhului
Preasfânt Mângâietorul.

Puterea care-a dovedit
Adevărata cale,
Căci Duhul pe toţi i-a unit
Şi-n limbi străine au vorbit
Ca la Rusale.

Samaria apoi la fel
Rămâne în Scriptură,
Din partea Domnului model
Că Duhul Sfânt e de la El
Botez şi-nvăţătură.

Iar Petru şi Ioan s-au dus
Acolo cu grăbire,
Şi mâinile pe cap le-au pus
Iar Duhul Sfânt de la ISUS
I-a botezat. MĂRIRE!

Ei au primit, de aceea-au dat
Putere din putere,
Căci Duhul Sfânt s-a revărsat
Când ucenicii s-au rugat,
Din ceruri, mângâiere.

În limbi străine au vorbit,
Altfel cum se explică?
Căci Simon le-a făgăduit
Argintul lui nefericit
Neştiind ce să mai zică.

La Corint, Pavel ce frumos
Se-avântă mai departe,
Spunând că trupul Lui HRISTOS
E viu, e sfânt, e sănătos,
Şi fiecare credincios
E mădular în parte.

Şi că zidirea e prin har
Cu multă-nţelepciune,
Căci Duhul prin cerescul dar
Desăvârşeşte pe altar,
A noastră rugăciune.

Iar când prin Duhul Sfânt vorbim
În limbă ne-nţeleasă,
Atunci puteri de sus primim
Şi Domnului îi mulţumim,
C-o mulţumire-aleasă.

Dar pentru cel necredincios
E semn de întrebare,
Când noi prin Duhul Lui HRISTOS
Vorbim, sau ne rugăm frumos
În adunare.

Biserica poţi s-o zideşti
La starea mult dorită,
Dacă prin Duhul prooroceşti,
Sau limbile le tălmăceşti
Din somn ea e trezită.

Dar unde-s lipsă văzători,
Desfrâul, dărâmarea,
S-a dovedit de-atâtea ori
Trântindu-i chiar şi pe păstori
Şi-n urmă, adunarea.

Dar dacă-n lume-s falsităţi
Şi fructe copiate,
Vin şi aicea răutăţi
Să-mbolnăvească cum vedeţi,
Sunt fructele stricate.

Dar dacă tu în Domnul eşti,
Nu cazi în rătăcire.
Căci este dar să deosebeşti
Depinde pe ce treaptă eşti
Cu Duhul de sfinţire.

Sunt multe camere şi odăi
De luptă şi-apărare,
Să-i poţi învinge pe cei răi
Ce stau pe dealuri şi prin văi
Aici în adunare.

Necredinciosul înţelept
Armat cu falsitate,
El stă pe dealu-nalt şi drept,
Dar n-are Duhul Sfânt în piept
Ci răutate.

Gălăgiosul prefăcut
Din valea umilită,
Pare adesea de temut
Când stă ascuns, necunoscut,
Şi tulbură, irită.

E greu s-ajungi pân-la izvor,
La apa cristalină,
Să bei nu-i greu, e foarte-uşor,
Căci e promisă tuturor
Puterea Lui divină.

Şi cei din Efes au primit
Puterea minunată,
Când s-au rugat, au proorocit
Şi-n limbi străine au vorbit,
Scriptura ne arată.

Ca să primeşti, trebuie să ceri
Şi-aceasta prin credinţă,
A Duhului divin puteri
Cum au cerut acei de ieri
Prin stăruinţă.

Să nu te temi de Belzebut
Când pâine ceri, sau peşte.
Căci Domnul nu-ţi dă un duh mut
Ci Duhul Sfânt, ce L-ai cerut,
Iar Duhul Sfânt vorbeşte.

Să nu te temi că ispiteşti
Dacă te rogi într-una,
Căci este scris, să îndrăzneşti,
Iar dacă ceri ai să primeşti
Din partea Lui, arvuna.

Căci cei aleşi n-au stat pe loc
Să-i biruie-ndoiala,
Ei s-au rugat cu-atâta foc
Şi-au alergat din loc în loc
Au dat năvala.

Căci Duhul e Mângâietor
Cereasca bucurie,
Prin încercări ocrotitor
Şi sfat, şi călăuzitor
Pe drum spre veşnicie.

El este râul nesecat
Ce curge-n partea dreaptă,
În care omul a intrat
Şi de la glezne-a măsurat
Pân'la a patra treaptă.

El este minunatul nor
Şi mana din pustie,
E untdelemnul din ulcior,
Din vasele fecioarelor,
El e şi apa vie.

El e toiagul lui Aaron
Care-a rodit migdale,
E trâmbiţa lui Ghedeon,
Puterea ce-a fost cu Samson
În lupta de pe cale.

E porumbelul ce-a zburat
Din arca izbăvirii,
Şi la Iordan s-a arătat
Când pe ISUS l-a botezat
În ziua mântuirii.

E norul călăuzitor
Din ziua cea aleasă,
E flacăra iubirilor
Din Cântarea Cântărilor
De-a Lui ISUS Mireasă.

E untdelemnu-mpărătesc
A ungerii tărie,
Acei ce Duhul Sfânt primesc
În inima lor ei simţesc
Nespusă bucurie.

E mărturia lui ISUS
Ce-a inspirat profeţii,
E adevărul sfânt de sus,
Luceafărul fără apus
Din zorile vieţii.

El ne inspiră melodii
Din Patria cerească,
Cântări şi-atâtea poezii
Şi nesfârşite bucurii
Din lumea îngerească.

El a dat vocii colorit
Şi braţelor putere,
Şi aurorii strălucit
Iubirea scrisă în privit
Cu veşnică plăcere.

E Dumnezeul cel slăvit
În veşnica mărire;
E Dumnezeul ce-a vorbit
Prin FIUL care ne-a iubit
Şi Duhul de Sfinţire.

E taina cea de la-nceput
Care-a plutit pe ape,
Când cerurile s-au născut,
Lumina care-a apărut
Din noapte să ne scape.

E forţa care-a declanşat
În soare energia,
Iar stelele le-a aranjat
Ca pe-o grădină de-mpărat,
Numită veşnicia.

Calculatorul cel precis
Dând lumii dimensiune,
Zidind pământul pe abis,
Să fie-al nostru Paradis
Considerat minune.

Al infinitului motor
Ce pus-a în mişcare,
Întregul univers în zbor
Reglând viteza tuturor
Ce merg fără-ncetare.

E vântul veşnic nevăzut
Cu adiere lină,
Purtând parfumul cel plăcut
Din florile care-au crescut,
Pe-a lumii-ntregi grădină.

E focul care a pornit
Motoarele iubirii.
Adam din somn când s-a trezit
Era nespus de fericit
În raiul fericirii.

E pomul vieţii roditor
În cer şi pe câmpie.
El e viaţa tuturor
Ce e transpusă uimitor
Prin legi, din veşnicie.

Acest altoi e neînţeles
Divina transplantare,
Ce se petrece foarte des
Cu-acei ce Domnul i-a ales
Pentru a Lui lucrare.

Dar duhul nostru-i omenesc
Pe-a lumii-ngustă scară,
Şi e chemat la rang ceresc
Prin Duhul cel dumnezeiesc
Nicicând să nu mai moară.

Aceasta-nseamnă botezat
Când simţurile toate,
S-au înoit şi s-au schimbat,
Şi-n tine pacea a intrat
Şi-a Domnului dreptate.

Aceasta-nseamnă înoit
Când râuri ţâşnitoare,
În pieptul tău desîmpietrit
Ca un potop au năvălit
De ape curgătoare.

Şi fericit vei sta sub nor
În pace şi iubire,
Simţindu-te nemuritor
Având în piept un singur dor
A Lui ISUS venire.

De-abia atunci eşti pregătit
De nunta care vine,
Când eşti convins că ai primit
Veşmântul cel făgăduit,
Simţindu-l că-i pe tine.

Când eşti precis ce-ai vrut să spui
În limba ta maternă,
Însă mişcat de raza Lui,
Tu cânţi spre slava Domnului
În limba cea eternă.

Când tu ai vrut să-i mulţumeşti
În limba românească,
Însă deodată izbucneşti
În alte limbi să-i mulţumeşti
De gloria cerească.

De-abia atunci tu eşti trimis
În tainica lucrare,
Având puterea cum e scris
Când ucenicilor le-a zis
Să stea în aşteptare.

De-abia atunci eşti luptător
Având şi armătură,
Să lupţi cu duhuri ce omor
Pe cei ce strigă ajutor,
Lipsiţi de-nvăţătură.

De-abia atuncea poţi să zici
Mesajul, vestea bună,
Când pe bolnavi poţi să-i ridici
În timp ce din Cuvânt explici
Prin Duhul Sfânt ce tună.

Acesta-i mesajul ceresc
Original în toate,
Scripturile-l mărturisesc
Iar cei care se-mpotrivesc
Nu au dreptate.

Apostolii aşa-au lucrat
Văzând pe-'Nvăţătorul,
Pe cei bolnavi i-au vindecat
Şi-n faţa lor i-au ridicat
Să-i vadă tot poporul.

Aşa lucrează Duhul Sfânt
Având la temelie,
Roade şi daruri care sunt
Bisericilor pe pământ
Aripi spre veşnicie.

Aşa era şi va fi iar
'Nainte de venire,
În strâmtorări şi chin amar
Se va vărsa ultimul har,
Duhul de pregătire.

Şi-n urmă cei ce-au adormit
Se vor trezi deodată,
Şi-aceasta fiindcă au primit
Pe Duhul Sfânt cât au trăit
În lumea blestemată.

Căci Duhul care L-a-nviat
Pe Domnul în tăcere,
Ne va-nvia cu-adevărat
Numai dacă ne-a botezat
Când eram în putere.

Şi numai dacă am păzit
Vasul în curăţie,
Din ziua când El ne-a sfinţit
Până când trupul s-a sfârşit
Atunci o să ne-nvie.

E primul stol de porumbei
Din vatra cenuşie,
Ce pleacă-n zbor măreţ şi ei
Căci se sfârşiră anii grei
Şi groaznica robie.

Iar ceilalţi au rămas jos
La marea judecată.
Ei n-aveau Duhul lui HRISTOS
Ci duhul lumii păcătos,
Nici inima curată.

Şi ce va fi e-al Lui secret
Cu botezaţi-n apă,
Poate că scrie vre-un profet
Dar nu-i precis şi nu-i concret
Că şi pe ei îi scapă.

De ce să mă agăţ de-un fir
Când funia-i foarte tare,
Când pot prin Duhul să respir,
Chiar dac'ar fi să fiu martir
Eu cred în revărsare!

Zadarnic pot tot spune eu
Că stau cu cerul bine,
Dacă nu spune Dumnezeu,
Mărturisind prin Duhul Său
Simţindu-L că-i cu mine.

Din cei iubiţi, sunt preaiubiţi.
Aicea e cununa.
Pricepi dar cine-s cei răpiţi
Cu ceata celor fericiţi
Pe totdeauna?

Din cei viteji, sunt mai viteji.
Aici e bătălia.
În timpul luptei ei stau treji
Şi nu se lasă în vârtej
Să-i biruie mânia.

Din cele zece numai cinci,
Din două numai una,
În noaptea tainelor adânci
S-or înălţa mai sus de stânci
Cei ce-au primit arvuna.

Eşti mulţumit cu starea ta?
Atuncea e bolnavă.
Oricum, pe loc n-ai putea sta
Sau te cobori, sau vei urca
Stagnarea-i stare gravă.

Eşti mulţumit doar să priveşti
Splendoarea veşniciei?
Născut din apă dacă eşti,
De ce n-ai vrea să te-adânceşti
În Duhul părtăşiei?

Ascultă dar cerescul glas
Cât mai răsună încă,
Şi vino astăzi cu-al tău vas,
Şi ia uleiul ce-a rămas,
Şi urcă-te pe stâncă.

Căci iată cerul s-a-norat
Şi noaptea-i tot mai mare.
Te-ntreb: "eşti oare botezat
Cu Duhul Sfânt care s-a dat
Pentru salvare?"

O, cumpăneşte tot ce-am spus
Şi uită-te mai bine,
Nu crezi că-i Duhul Lui ISUS
Ce vrea să-i fii şi tu supus
Să vină şi la tine?

Căci El e ultimul semnal
Ce trâmbiţa răsună,
Când vom scăpa de-al morţii val
Conduşi pe marea de cristal
Cu sfinţii împreună.

El ne anunţă ca să ştim
Să zicem: M A R A N A T A!
Să ne rugăm, să stăruim,
De nuntă să ne pregătim
Şi să fim gata.

AMIN