Drumul către cer

Când simt că totul ce-i în jur se prăbușește,
Când viața pare-a fi nedreaptă,
Când lumea se frământă și totul se răcește
Privesc spre cer, și-s fericit că încă pot a-Ți spune "Tată"!

Când drumul către Patria iubirii e tot mai anevoios,
Și simt că ultima putere mi se gată,
Privesc spre cer, spre cerul glorios
Și-Ți mulțumesc că ești cu mine, Tată!

Și când mă aflu la răscruci de drum,
Când mii și mii de gânduri se arată,
O, sunt atât de fericit că încă pot să spun:
Asupra mea veghează al meu Tată!

Îți mulțumesc că nu mă părăsești în greul vieții,
Și ai promis că nu mă vei lăsa vreodată,
Mă vei călăuzi din zorii dimineții
Chiar și atunci când pot să Te mai strig în șoaptă!

Tu mă vei apuca de mâna dreaptă,
Cu sfatul Tău mă vei călăuzi, în fiecare zi,
Iar la sfârșit mă vei primi în a Ta slavă,
Acolo, unde lacrimi în veci nu vor mai fi.

De aceea, mă încred în Tine orice-ar fi,
La orice om să merg, eu voi fi gata
Să-i spun de-a Ta iubire, ce e din veșnicii
Și să îi spun că Îl iubesc pe Tata!