Doi prooroci

Un prooroc ce îşi făcuse
Două coarne din oţel
După vorbele lui spuse
Se credea stăpân pe el!

Cu aceste „Coarne sfinte"
Duşmanii ve-ţi birui
Nimeni nu vă stă `nainte
Pe toţi îi ve-ţi izgoni

Dar Mica, proorocul drept
Zise: Asta nu e bună!
Nu mă bat cu pumnu-n piept
Dar ce spui... E o minciună!

Primi una peste faţă
De la cel încornorat
Şi-i mai zise ca povaţă
Vorbe dure de-ascultat!

Pentru fapta ta murdară
Simt a te înştiinţa
Te vei ascunde-n cămară
Când ce-am spus se va-ntâmpla!

Două feluri de prooroci
Unul cu duh de minciună
Celălalt cu-a sale voci
Proorocea o veste bună.

Să luăm ca-nvăţătură
Să nu credem în oricine
Căci mulţi vor bate din gură
Dar cu mesaj... De la cine?

Să cerem călăuzire
Peste astfel de lucrare
Domnul ne va da în ştire
Despre justa lor valoare!
Amin