Crestinul si bun de gura

Un crestin avuse-odata ca vecin pe Bun de Gura,
dar n-au fost sa fie una si-mpliniti într-o faptura.
Când crestinul povestea ca-L slujeste pe Cristos,
Bun de Gura sustinea ca nu-i tine de folos.
Când crestinul îi spunea de Scriptura si-adunare,
Bun de Gura-l respingea cu destul-nversunare.
Si asa ei zi de zi în nimic nu se uneau,
chiar de se gaseau întruna si mereu îsi povesteau.

Intr-o zi crestinu-ntreaba cu destula chibzuinta:
- Nu ai vrea tu, Bun de Gura, sa vorbim si de credinta?
N-ai dori si tu s-asculti despre jertfa lui Isus,
si asa sa-nalti ofrande catre Domnul tot mai sus?
- Mai crestine sa nu crezi ca sunt chiar necredincios,
despre-aceasta spune faptul ca-L urmez si pe Cristos.
Eu chiar merg odata-n an si platesc o liturghie,
ca deh! E bine-n viata sa nu cazi la ananghie.
Apoi (sa-ti intre-n cap!), sunt atâtea sarbatori,
când pios pe la icoane povestesc de-atâtea...ori!
Fiindca-mi e de bun folos adorarea multor sfinti,
din moment ce-au fost cu grija venerati si de parinti.
Iar de vrei sa fim prieteni si cu mine sa petreci,
hai, mai lasa Adunarea când se joaca câte-un... meci!
Când mai e frumos afara tu sa mergi la Adunare,
fara ca sa-ti scoti sotia si copiii la plimbare?
Credincios al lui Cristos poti sa fii si stând acasa,
chiar de zici ca Adunarea e aleasa Sa mireasa.
Credincios ma vezi ca sunt cum încerc sa-ti dovedesc,
din moment ce la duhovnic an de an ma spovedesc.

- Dragul meu, asculta bine, chiar de esti si bun de gura,
sa-ti arat ca toatea-acestea sunt respinse de Scriptura!
Daca vrei s-ajungi în slava doar platind o liturghie,
se-mplineste ca si mersul catre Luna pe frânghie.
De asculti o liturghie doar la Pasti sau Boboteaza,
când Isus îti cere-ntruna o credinta vie, treaza,
nu vei face si progrese respingând învatatura,
dupa chipul lui Cristos, cum îti cere si Scriptura.
O credinta stramoseasca de prin datini adunata,
îti va obtura si Poarta sa n-ajungi în Rai vreodata.
(...Am putea pleca din lume, poate,-n câteva secunde,
iar apoi la Judecata noi vom sta si vom raspunde).

- Te înteleg...ce spui...dar crestin eu sunt nascut,
si asa de când ma stiu în credinta am crescut...
Iar acum sa-mi las credinta si sa vin la pocainta,
pentru mine înseamna aceasta lepadare de credinta.
- Nu-i vecine cum îmi spui caci crestinul se caieste,
dupa cum prin Duhul Sfânt se smereste si traieste.
Un copil nascut crestin? Nu, nu se poate si insist,
dupa cum copilu-n gara nu se naste CFR-ist!
Crestin, e numai omul ce se vede patos
si asa cait cu lacrimi Il primeste pe Cristos,
ca pe Domnul vietii sale – Cel jertfit de pe Calvar –
ca apoi sa-i dea iertarea, nu prin fapte, ci prin har.
Credinta nu-i aceea apucata din parinti,
daca vrei sa scapi de iadul unde sunt scrâsniri din dinti.
O credinta din aceasta este ca o sita goala,
dupa cum copii de medici nu sunt medici fara scoala.

*

Daca vrei s-ajungi crestin cu o fire blânda, noua,
poti fi-n El lasând si lumea ne-mpartit mereu în doua.
Cu credinte-amestecate daca vrei sa mergi-nainte,
fara Domnul n-ai sa poti respingând a Lui cuvinte.
Caci Cuvântul cel lasat prin a Tatalui Scriptura,
schimba viata unui om chiar de-i rau...si bun de gura.
Amin.