CEL VIU !

CEL VIU !
Irisi de cer, cercetand pamantul,
Strabat marea de la rasarit,
Din Infinit apare Cuvantul,
Si-un suflet se naste la zenit.

E viata dintai, e viata de veci,
Samanta ivita-n gradina...
E calea pe care omule treci,
Sa fii tot udat de Lumina.

Faptura-n noita-n Duhul cel Sfant,
Cu rauri de veacuri spre Eden,
Pamantul strabate! dar neanfrant,
Prin credinta, te urca in tren...

Si trage-ma Doamne dupa tine,
Sa trec incet, dar sigur, Valea...
Sa-mi iau crucea zi de zi cu mine,
Stiind caci crucea Ta e Calea...

-Ce-amar e Calvarul pentru Cel Viu!
Pe drumul durerii ia parte:
Pacatul pe cruce-l rabda, sa fiu,
In viata de-apoi, dupa moarte.

Tu esti cel mai frumos dintre oameni!
Salvatorule, venit de sus.
Cu moartea si-nvierea Ta, sameni,
Samanta credintei in Isus.

Piatra sfanta, din cerescul Templu,
Mare Preot si Mijlocitor,
Mantuitor! Cat esti de amplu!
Cat de necuprins Izbavitor!-

Ce este omul ? Tu ne arata !
Cu-ndurare sa ajunga fiu,
Prin Iubirea Ta adevarata,
Pentru veci de veci sa fie viu.