Când strigă cel nenorocit Domnul aude

Când strigă cel nenorocit Domnul aude


Când strigă cel nenorocit Domnul aude,
Şi-l scapă din necazurile lui,
Căci El este Acel ce totul vede,
Când omul se încrede-n brațul Lui.


Când strigă cel neprihănit Domnul aude,
Şi-l scapă din necazurile lui,
Căci cel fără prihană se încrede,
În Domnul Dumnezeul cerului.


Când strigă cel nedreptățit Domnul aude,
Şi-l scapă din necazurile lui,
Căci Dumnezeu lucrează cu dreptate,
Aceasta este voia Domnului.

Când strigă cei leproşi Domnul aude,
Le curățeşte trupurile lor,
Aşa i-a vindecat El pe cei zece,
Care stăteau deoparte... de popor.

Când "strigă orbul Bartimeu" Domnul aude,
Şi-l scapă din necazurile lui,
Chiar dacă-i cerşetor, Isus îl ştie,
Şi-i dă vedere atuncea orbului.

Acesta-i Dumnezeul nostru mare,
Care şi azi lucrează în popor,
Ne scapă din necazurile-n care,
Noi îl chemăm cu dragoste şi dor.

Chiar dacă uneori El ne mai lasă,
Să trecem şi prin unele-ncercări,
Noi ştim căci lui Isus mereu îi pasă,
Căci El a spus, mereu voi fi cu voi.

Va fi cu noi chiar şi în suferință,
Cu nici un chip nu ne va părăsi,
Ne va scăpa de toate prin credință,
Iar într-o zi cu El ne-om întâlni.