Când eram trist

Când eram trist mergeai cu mine
Și lacrimile-mi adunai
Mă bucuram să merg cu Tine
Și-n inimă aveam un rai

Oricât de mare-a fost în ispita
Și încercarea-oricât de grea
Inima mea prea-fericita
De nici-un rău nu se temea

Mergeam cu Tine înainte
Biruitor ca un viteaz
Cu-n gând de rai și-un dor fierbinte
Eu învingeam orice necaz

Doar brațul tău de biruință
Mi-a fost și pavăză și scut
Prin greutăți aveam credință
Căci Tu ai fost tot ce-am avut

Ești minunat, Părinte veșnic
Ai fost din veci și-n veci vei fi
De laudă sfântă Tu ești vrednic
Și pe pământ și-n veșnicii

Căci Tu ești bun și-ai dat iertare
Sufletului meu obosit
M-ai luat cu tine pe cărare
Și viață-n veci mi-ai dăruit

Mă luai de mână cu iubire
Și îmi șopteai: copil iubit,
Curând va fi a mea venire,
Mai rabdă, nu te-am părăsit.

Mi-ra ușor să merg cu Tine
Zâmbeam, iertam, eram voios
Priveam în larg, spre zări senine,
Spre cer, așa de bucuros...

Nu-mi era teamă de furtună
Și valul nu mă-nspăimânta
Căci și-n necaz și-n vreme bună
Tu, Doamne ai fost în barca mea

Priveam cu ochii mari prin ceață
Și când zăream chipul tău iubit
În jurul meu vedeam doar viață
Și-eram în toate fericit

Tu Doamne, ești măreț în toate
Căci peste toate, Tu domnești
Tu ai izvoare ne-secate
Și-n dar iubire dăruiește

Tu-nalți oricând pe cine vrei
Smerești oricând pe orișicine
Și ești lumină pentru-acei
Ce se încred, Doamne, în Tine.

Mărit să fii Tu, Doamne-n veci
Și-n veci de veci doar slavă ție
Căci peste veacuri Tu domnești
Izvor curat de apă vie.