Călătorim prin viața de durere

Călătorim prin viața de durere,
Spre-o viață unde n-o vom mai simți,
Căci ea va fi în locul unde Domnul,
Pe cei supuși în ea îi va răpi.

Călătorim prin suferinț-amară,
Spre Țara unde străzile-aurii,
Cu porțile deschise îi așteaptă,
Pe cei ce-n ea vor fi ei veșnic vii.

Călătorim azi suspinând întruna,
Spre Cel ce ne va șterge în curând,
Suspinele și lacrimile care,
Ne înconjoară pe acest pământ.

Spre Țara unde soarele n-apune,
Nici vântul nu mai este furios,
Căci Cel ce toate El le stăpânește,
Acolo-i Împărat... Isus Hristos.

Spre locul unde este veșnicia
Călătorim luptând pe drumul greu,
Căci vrem cu toți să stăm l-aceiași masă,
Cu bunul nostru Domn... cu Dumnezeu.

Chear și prin văi de trecem ne încredem,
Că după vale este-un început,
Un început cu Cel care odată,
Ne-a arătat că ne iubește mult.

E greu... e-atât de grea călătoria,
Dar o speranț-avem cu toți în ea,
Că vine vremea-n care greul vieții,
Va fi într-un trecut ce-l vom uita.

Călătorim în apăsări pe cale,
Dar însoțiți suntem în ea mereu,
De o credință vie... dăruită,
De Cel ce e cu noi în orice greu.

El ne deschide drumul care duce,
Spre locul de odihnă care-i plin,
De bucurii alese și de pace,
Spre locul unde nu va fi suspin.