Ca pietre vii

CA PIETRE VII...

Ca pietre vii în Biserica iubită
Ne facem datoria: o slujim
Şi-o vrem ca la-nceput: albită
Că-n ea ne odihnim, ne-adăpostim,

O vrem ca la-nceput: vitează
Să poată înfrunta orice puhoi,
Să îşi trimită-n beznă sfânta Rază
Cu dulcele mesaj al vieţii noi.

Ea s-a format în lupte grele
Cu cetele de îngeri ce-au căzut,
Ce-au locuit cândva mai sus de stele
Dar nu s-au mulţumit cu ce-au avut.

A triumfat prin veacuri de prigoană
Purtând al Sfintei Cărţi Cuvânt
Ce dă la oameni sfânta mană
Şi îi îndrumă spre noul legământ.

Divinul plan a conceput-o-n slavă
Cu-n scop precis: s-atragă la Hristos
Pe cei închişi ca-ntr-o epavă
Ce stau departe de neamul credincios.

Cu patos răspândeşte Vestea bună
În orice plai, în orice continent
Proclamă Adevărul, loveşte în minciună
În mediu-acesta rece, turbulent...

Secularism, doctrine false, Holywood
Se năpustesc cu ură s-o distrugă
Dar ea învinge-n veacu-acesta crud
Prin jertfă necurmată şi prin rugă.

A fost zidită pe o temelie tare:
Divinul Logos, Cuvântul revelat
Să poată stinge săgeţile-arzătoare
Lansate din incintele negrului regat.

E bastion ce apără credinţa,
Principiile sacre din divinul Cod
De-i împlinim în fiecare zi cerinţa
Vom beneficia de binecuvântatu-i rod.

E-aceeaşi ca-ntrecut: distinsă
E-o instituţie ce nu se va schimba
C-o râvnă pentru cei pierduţi nestinsă
Va transforma vieţi şi va misiona,

Va smulge suflete din degradare
Şi va sădi în ele simţul sfânt
Va da multor rataţi recuperare
Şi-i va-ndruma spre Rai cu cânt.

În sânu-i primitor oricine poate
Afla odihnă, pace şi-adăpost
Să poată depăşi teama de moarte
Şi să-nţeleag-al vieţii rost.

Acei ce i-au descoperit comoara
Au renuţat la lume, la păcat
Păstorul blând le-a uşurat povara
Şi cu cerescul Tată i-a-mpăcat.

Veniţi, deci, s-o cinstim prin adorare,
Să o păstrăm curată... ca-n trecut
Ea-nfăptuieşte cucernică lucrare,
Ea-i pentru noi Betel şi scut...

Ne-a echipat să îi purtăm solia
În zonele urbane, în zone de la sat
Să aibă bune roade mărturia,
S-accepte mulţi pe Cel ce-a înviat.

Ne dă la toţi lumină pe cărare
Ce părtăşii ne dă, ce viziuni!
Şi ştim că fără ea nu e scăpare
În lumea ce abundă-n urâciuni.

Orice s-ar întâmpla nu încetăm
Să activăm, să Îi muncim ogorul
Stindardul ei mai sus să-l înălţăm,
Să ne urmăm cu drag Mântuitorul.

Ca pietre vii ne facem datoria
Slujind Biserica prin darul dat
C-aşa putem continua călătoria
Pân’ ne-ntânim cu-al nostru Împărat.


George Cornici/ 18 August,2007
Cu ocazia Convenţiei din Kitchener,
Canada, 31 August-2 Septembrie, 07