Birjarul şi Domnul

La o gară foarte mare un birjar se oferea
Să servească clientela, el de zor le propunea
Veniţi oameni buni la mine, uite ce condiţii am
Un cal năzdravan din fire, ce trage în mândru ham
Şi o birjă, o splendoare ca o caleaşcă regală
Iar eu am îmbrăcămintea, o ţinută ca de gală.

Cunosc şi bine oraşul vă duc iute orişiunde
Într-un timp record, fantastic la prieteni sau la rude
Vă pot comenta traseul ca orice ghid de valoare
Vom putea vorbi în şoaptă sau cu un volum mai mare
Ce mai, totu-i minunat, hai grăbiţi-vă, veniţi
Căci şi timpul costă bani, haideţi nu mai zăboviţi.

Nu termină bine vorba căci un domn i se ivi
Şi în câteva cuvinte îi spuse ce ar dori
Vreau să merg într-un loc sacru că sunt aşteptat s-ajung
Dar recomand eu traseul să nu fie foarte lung
Ci drum drept, îngust dar sigur, merită să mergi pe el
Chiar de mai sunt spini şi pietre, e ca drumul către cer.

Bine, haide, urcă iute, zâmbind birjarul grăi
Dar în mintea lui bolnavă imediat se gândi:
,,Am eu drumurile mele să te duc pe cari le ştiu
Nu prin pietre şi prin spini, parc-ar fi un drum pustiu
Aşa mai feresc şi birja de multe scuturături
Şi chiar îmi protejez calul să nu facă bătături".

Dădu bici. Porni îndată către locul amintit
Domnul urmărea traseul pe care l-a plănuit
Dar stupoare căci birjarul se abătu de la el
Şi gonea ca un nebun, plin de râvnă şi de zel
Negândind măcar o clipă că înşelăciunea lui
Nu îi va fi acceptată în prezenţa Domnului.

Aşa că la prima curbă ce ducea spre drumul fals
Domnul iute coborât-a fără-a zice „bun rămas"
Fără ca birjarul nostru să simtă măcar ceva
Că Domnul îl părăsise, de asta habar n-avea
Nici măcar nu se gândeşte la o astfel de-ntâmplare
El îşi vede doar de-a lui, să gonească cât mai tare.

Din sensul opus deodată vine spre el alt birjar
Care observându-i graba fără vreun client măcar
Îi strigă cu voce tare: ,,Hei colega unde mergi?
Şi unde goneşti aiurea, parcă ai vrea să o ştergi"
Cu Domnul strigă el tare mândru şi satisfăcut
Fără să constate măcar că Domnul nu e de mult.

Fraţi iubiţi şi surori scumpe ce cu Domnul voi umblaţi
Aţi verificat vreodată dacă cu El existaţi?
Mergeţi voi pe drumul care ni l-a trasat Dumnezeu?
Sau aveţi altfel de căi ce străbat un alt traseu
Domnul e cu voi tot timpul? Îl simţiţi în viaţa voastră?
Sau ziceţi ca şi birjarul:,,Ştim noi singuri calea noastră"

Multe căi par bune-n viaţă, dar nu toate duc la cer
Ci spre moarte, spre dezastru, niciodată înspre El
Numai calea cea îngustă e valabilă şi bună
Chiar de sunt pietre şi spini, cei sfinţi pe ea se adună
Căci ea-i îngustă şi dreaptă poartă numele ,,ISUS"
La capăt când vei ajunge te vei trezi în cer sus.

Cei ce ne-ntâlnesc în viaţă ne văd singuri sau cu Domnul?
Gonim pe drumuri frumoase? Urâm lucrul, iubim somnul?
Ne mândrim c-avem pe Domnul? Şi cu El călătorim?
Trebuie verificare şi să nu ne amăgim
Să nu semănăm nicicând cu birjarul nesimţit
Ce zicea că e cu Domnul, dar Domnul l-a părăsit

Vino Doamne-n luntrea noastră mergi cu noi pân' la sfârşit
Mână-n mână toată viaţa să mergem necontenit
Să dialogăm continuu, să ne urmăreşti pe drum
Şi de şchiopătăm pe cale, îndreaptă-ne chiar acum
Să putem rosti oriunde la oricine pe pământ
Sunt cu Domnul şi sunt sigur că voi fi în Cerul Sfânt.
Amin