Azi mă duce din nou visul

Azi mă duce din nou visul, ce în zi și noapte-l am,
Ca și cel de prima dată, lângă Tine când stăteam.

Îmi doresc încă o dată, să te simt iar lângă mine,
Să nu-mi dezlipesc eu fața, ce-i lipită ea de Tine.

Vreau din visul meu de astăzi, să nu mă trezesc nicicând,
Vreau în el ca să-mi rămână, viața mea pe-acest pământ.

Chear de visele-s în noapte, eu îl am Isus și-n zi,
El mi-aduce o speranță, că noi ne vom întâlni.

Acest vis, are mai multe, vise care eu le vreau,
Unul dintre ele este, lângă Tine cum eu stau.

Dar mai am și-acela care, viața veșnică mi-arată,
Dar mai e urmat de visul, ce-mi spune că am un Tată.

Astăzi eu visez întruna, dar nu sunt un ațipit,
Nici cu ochii-nchiși pe cale, nici adânc eu adormit.

Visul care azi se-arată, eu îl văd cu ochi deschiși,
Eu nu merg pe astă cale, bâjbâind... cu ochii-nchiși.

Vreau ca visul meu din noapte, dar și cel ce-n zi apare,
El să fie viu Isuse, nu un vis care dispar.

Doar prin el, mereu la Tine, eu ajung în clipe grele,
Mai aproape el mă duce, lângă Tine... după stele.

El are un zbor ce astăzi, este Doamne-atât de lin,
Peste mările albastre, sub un cer care-i senin.

Nu vreau să deschid azi ochii, dintr-un vis așa frumos,
El e singurul ce-mi duce, sufletul lângă Hristos.

Vreau în el să pot rămâne, să fie fără sfârșit,
El e visul ce în viață, mult... prea mult mi l-am dorit.

Chear și azi, când vremea tace, timpu-n loc când e oprit,
Vreau ca visul meu să zboare, să fie necontenit.

Și a lui sfârșit să fie, pe pământ când vei veni,
Căci de-atunci, va-ncepe altul, ce nicicând nu va sfârși.