Aruncă năvodul!

Pescuiesc toată noaptea pe marea de vise,
Printre stele arzând pe oglinda de smoală
Şi iar trag năvodul şi foaia e goală...
Văd zorii-n adâncuri cuvinte nescrise.

-Aruncă năvodul în dreapta, te-ntoarce,
Îmi spune Lumina cu ochii de pară,
Bogată e marea de dă pe afară
Şi pana e plină cu picurul dulce.

Mă aştepţi la mal cu bucate gustoase,
Ce să-Ţi spun Doamne? Este foaia nescrisă...
Nu am prins nimic căci e slova ucisă?
Când Tu poţi să-nvii o vale de oase.

Voi pescui Isuse cum m-ai învăţat,
Pe marea de slove ale Duhului Sfânt,
Împletind în genunchi un năvod de Cuvânt
Să Te laud pe Tine în versul curat.

E vremea să scriem ce ne-ndemni, cu folos,
Gravând cu o Rază din Tine Sfânt Soare
În inimi de piatră, în inimi de floare,
Chemând la Iubire la Viaţa-n Cristos.

Amin!